Co?marul de trei zile

Dragul meu,

De câteva zile ma straduiesc sa gasesc timp sa-?i povestesc co?marul prin care am trecut.

Totul a început vineri când, a?a cum ?tii, am fost la ecograf... în principiu sa vad ce mai faci. Nici nu am ajuns bine ca s-a vazut o ditamai gâlca în zona sacrata. Dupa 10 minute de rotiri, doamna dr. mi-a recomandat sa refac ecografia la Sibiu sau Bucure?ti pentru a stabili un diagnostic. Conform dumneaei fi?a ta cuprindea cele mai oribile doua cuvinte pe care le-am auzit vreodata: SPINA BIFIDA.

Am plâns continuu. ?tiam ce înseamna. ?tiam ca fiind în zona sacrata ri?ti sa nu po?i niciodata merge, sa ramâi imobilizat la pat ?i sa traie?ti un co?mar de care numai eu m-a? face responsabila. Nu ?tiu totu?i de unde a aparut mizeria aceea... caci la 18 saptamâni nu prezentai nicio muta?ie ... iar analizele mi-au ie?it toate perfect.

O noapte întreaga nu am putut închide un ochi. Îmi ?i imaginam cum ?i-am distrus copilaria, cum nu te voi putea urmari niciodata alergând sau ca?arându-te în copaci. Sim?eam cum întreg universul comploteaza împotriva noastra.

Cum, necum, Providen?a ?tia. Dovada ca tocmai a doua zi eram înscri?i sa mergem în excursie la mormântul Sf. Parinte Arsenie Boca, la Prislop. Astfel, dupa o noapte nedormita, la 5.45 ne-am înbarcat în microbuz ?i am pornit într-acolo. Nu-?i voi povesti durerea mea, nici rugaciunile... ci doar calmul pe care, dupa doua ore de a?teptari la coada, ore pe care nu le-am sim?it când s-au scurs, inima mea s-a umplut de încredere. Am ?tiut ca nu poate fi adevarat. Oscilam continuu, ?i eu ?i tati tau, între a face ?i a nu face ecografia. ?tiam sigur ca nu poate fi atât de rau. Mi-era greu sa cer minunea de a disparea forma?iunea aceea.. dar nadajduiam macar ca ea sa se transforme (adica sa fie) în orice altceva, mai pu?in tragic. ?tiu ca orice ar fi e rau...dar mereu du?manul foarte binelui este binele!

În orice caz, dupa M. Prislop am mai fost la M. Lainici, pe Valea Jiului. Sunt deja 4 ani de când nu am mai vizitat-o. Aici s-a întâmplat o minune pe care ?i-o voi povesti personal când vei cre?te. Inimile noastre erau deja pline de speran?a ?i de încredere ca Dumnezeu nu ne va lasa. Ne-am ales cu multe daruri binecuvântate, printre care ?i o copie a icoanei facatoare de minuni Grabnic Ascultatoare. Ziua s-a încheiat perfect.

Duminica diminea?a mi-am recapatat tonusul ?i energia necesare participarii la Sf. Liturghie, ca membru al corului, chiar daca înainte eram convinsa ca nu voi putea. Înca o data m-am umplut de încredere.

Sigur, a mai urmat o noapte alba. Am decis alaturi de tati tau sa mergem totu?i la ecograf. ?tiam ca buba nu va disparea dar voiam sa cred ca nu este spina bifida. Aveam deja programarea facuta a?a ca nu era prea greu sa respectam programul. Luni am plecat la 6.40 spre Bucure?ti alaturi de el. Am ajuns în capitala, ne-am dus spre Aviatorilor... ?i, spre surpriza noasta, eram cu aproape 3 ore mai devreme acolo. Ne-am înregistrat ?i am pornit în cautarea unei biserici. Era luni, dar era Sf. Dumitru Basarabov, ocrotitorul Bucure?tiului. Pe Doroban?i în jos am gasit pâna la urma o biserica închinata Maicii Domnului, unde am mai asistat vreo 45 min la Sf. Liturghie, într-o atmosfera extrem de calda. Întreaga fiin?a mea radia. Aveam nadejde, eram hotarâta... ?i mai presus de toate, eram pregatita sa înfrunt adevarul.

La ora 13 fara...ceva... am intrat la ecograf. Totul era perfect: creiera?ul, inimioara, plamânii... tot. Pâna am ajuns la fundule? unde era "minunea". La fel de obraznica, la fel de proeminenta...dar nu la fel de pacatoasa. Doctora nu parea pregatita pentru a?a ceva. Nici nu îi spuseseram adevarul. Am lasat-o sa-l descopere. Dupa minute întregi de învârteli a ajuns la un diagnostic ce, de?i groaznic, mi-a umplut inima de speran?a: teratom coccigian. Nu ?tiam exact ce presupunea dar intuiam ca este ceea ce am vrut sa cred ca este: o masa celulara formata aiurea, operabila, care nu va periclita via?a micu?ului meu. I-am spus atunci de prima impresie... ?i, dupa mai multe analize, m-a lini?tit. Nu este vorba de spina bifida. Sigur, nici un teratom - în fond o tumora - nu ma poate bucura, dar gândul ca imediat dupa na?tere va putea fi operat... ?i ca dincolo de recuperarea necesara în primele luni de via?a, organismul nu va mai avea de suferit... m-a lini?tit.

Am decis astfel, la insisten?ele doamnei dr. sa cautam un medic bun în Bucure?ti care sa vrea sa ma preia, alaturi de un chirurg pediatru care sa te poata opera imediat. Nu voi putea na?te natural, chiar daca aceasta a fost dorin?a mea, voi fi nevoita sa fac cezariana. Nu ma încânta ideea dar în orice caz, orice este mai bine decât sa chinui un suflet. Astfel, am început cautarile. Sper ca acestea sa se finalizeze cât de curând. Ma rog la Dumnezeu sa îmi scoata în cale medicii perfec?i care sa salveze ?i via?a ta ?i sufletul meu.

Totodata am decis ca toata aceasta întâmplare, de vineri ?i pâna voi na?te, sa ramâna un secret fa?a de to?i bunicii tai pentru ca nu vrem sa îi îngrijoram. I-am min?it ca din cauza trombofiliei mele voi fi nevoita sa nasc supravegheata, prin cezariana, la Bucure?ti. Ma doare sa îi mint dar facem ?i noi tot ce putem pentru a nu-i îngrijora. Te iubim to?i atât de mult încât nu vrem sa te ?tim bolnavior. ?i a?a ma doare inima la gândul ca puiul meu trebuie sa sufere atât. Mi-a? dori din suflet sa poata exista o cale sa dispara acea mizerie. Mi-a? dori enorm sa nu se mai puna niciodata problema unei interven?ii chirurgicale. Am citit destule pe subiect ?i ma doare... dar am încredere ca vom gasi medicii perfec?i care sa lucreze în cel mai eficient mod spre ajutorul nostru.

Acum tot citesc, ma documentez, ma rog ?i sper. Urmaresc adesea clipule?ul cu fa?uca ta perfecta ?i nu pot sa cred ca exista ceva ce poate strica armonia. E?ti superb ?i te ador micu?ul meu. Te rog frumos sa cre?ti armonios, iubirea mea!