Logheaza-te cu
Dragă bebe,
Dacă m-ai putea vedea acum probabil că ai fugi de mine... sunt singură acasă. Toată lumea e la Biserică, eu mi-am permis să stau acasă fiind răcită. Ascult slujba la Trinitas. Într-un fel simt că am fost pedepsită. Am mâncat niște ficăței cu ou... și mă pusesem să citesc despre medicamente homeopate în sarcină... ceva pentru răceală. Când brusc am simțit că pe las și gură îmi iese în forță un lichid. Eram sigură că îmi curge nasul... puroi din sinusuri. Câna apropi lșervețelul observ că instant se înroșește. M-am ridicat brusc și am fugit laa baie... m-am chinuit să opresc sângerarea. Simțeam că îmi pierd puterile. Mi se înmuiau picioarele de frică. Sângele țâșnea. Nu îl puteam controla. Am strigat cât am putut după străbunicăta care era prin bucătărie, își făcea de lucru. Știu că de la ea moștenesc trombofilia și știu că ea mai are probleme cu sângerările nazale. Când a venit, chiuveta era plină de sânge, nasul meu roșu, gura roșie, șervetul de pe față roșu. Mi-am îndesat niște șervete pe nas și am fugit în pat. Între timp ea s-a dus să pregătească un tampon de vată cu clorocalcin pentru a opri sângerarea. Mă înecam cu sânge pe gât. Tremuram și plângeam silențios. Mi-era frică pentru tine. Pe fundal auzeam citindu-se din Apostoli. Frisoanele mele de frică nu încetau, oricât mă rugam de mine însămi să mă potolesc. Într-un final mi-a dat tamponul de vată cu soluția în cauză și mi-a adus și un pahar cu apă și picături din soluție. Era amară, dar nu mai amară decât sângele cu al cărui gust mă obișnuisem deja. Ascultam deja Sfânta Evanghelie și urlam în sinea mea la Dumnezeu să mă ierte. Trebuia să merg la Biserică, să nu mă lenevesc. Îl imploram să îmi cruțe copilul, să nu îl afecteze.
Într-un final amețeala a dispărut, sângerarea s-a oprit... așa că am îndrăznit să mă ridic și să merg la baie. M-am îngrozit când am văzut tot sângele. L-am curățat... am aruncat șervețelul îmbibat în hem și am venit în fotoliu, cu intenția de a mă rupe de coșmarul pe care l-am trăit cu puțin timp în urmă. am observat că am pe bluză urmele neputinței ulterioare... și chiar laptopul avea pete de sânge.
M-am liniștit acum. Mi-am luat medicamentele pentru sarcină și respir ușurată. Pentru prima dată tensiunea mi-e bună (11 cu 6, puls 88). De mult nu ea mai fost inima mea așa liniștită. Sper din inimă ca tu să fii bine. E singura mea grijă acum. Nu îmi doresc nimic, decât să fii bine! Înecepusem să-mi fac scenarii cum să sun la salvare să merg la maternitate să mă vadă medicul meu...dacă o fi acolo. Dar ce să fac duminica? Cine mă bagă în seamă? Plus că aș fi și penibilă... pentru sânge în nas să mă duc la maternitate. Poate exagerez, sigur sunt disperată...dar un lucru știu sigur: pentru tine sunt dispusă să fac absolut orice. Nu vreau să te pierd. Nu ai nicio vină tu că sunt eu păcătoasă. Tu meriți să trăiești, să fii sănătos și să te bucuri de frumusețile vieții. Te iubesc mai mult decât ți-ai putea imagina. De-abia aștept să ajung la morfologie să-mi spună că ești bine! Off...
Comentarii