Dragul meu bebe,
Timpul trece si simt cum se apropie momentul in care noi doi vom sta fata in fata si ne vom putea alinta si pupaci mult mult de tot. Am mari emotii trebuie sa recunosc. Sper sa ma descurc, tu sa o ierti pe mami daca e mai stangace, e prima experienta de acest gen si nu stiu cum o sa fac fata. Cert e ca te-am dorit atat de mult si te-am iubit inca dinainte sa te nasti, pentru ca tu esti miracolul nostru, adevarata noastra comoara.
Ma straduiesc din rasputeri sa fiu calma, sa nu ma agit , ca sa nu te agit si pe tine.
Ieri am fost putin la cumparaturi si am profitat de ocazie si ti-am cumparat cateva hainute, nu foarte multe pentru ca stiu deja ca nasica ta ti-a cumparat multe hainute dragute si mici asa ca tine, si o sa-ti mai cumpere si moasele, si bunicii si prietenii apropiati si nu vreau sa dam banii pe lucruri care nu sunt de folos, mai ales ca nu stam foarte bine la capitolul asta. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta, sincer nu-mi venea sa mai plec de la raionul de bebelusi, atatea lucruri frumoase si atat de mici, as fi cumparat tot magazinul daca as fi avut posibilitatea. Oricum am avut mari emotii, ti-am cumparat primele hainute, primele lucruri pentru tine bebe scump, lucruri pe care o sa le folosim in curand pentru ca deja am inceput sa numaram zilele care au mai ramas pana la venirea ta pe lume. Noaptea sunt foarte agitata, te visez mereu, azi noapte iti faceam baita, acum doua nopti erai fetita, mereu visez lucruri care nu sunt reale dar care ma fac sa ma obosesc foarte tare si ma trezesc ametita. Sincera sa fiu stiu ca nu-ti face bine nici tie stresul asta, avem nevoie de odihna amandoi, dar nu-mi pot stapanii emotiile, sunt om si eu nu sunt robot, nu ma pot controla, mai ales noaptea in somn, subconstientul meu imi joaca feste. Mai e putin si o sa renuntam la vise, o sa trecem la fapte, pana atunci ma rog la Dumnezeu sa aibe grija de noi.
Comentarii