Dragul meu bebel,
Azi noapte nu stiu ce s-a intamplat ca nu prea am putut sa ne odihnim, m-am zvarcolit in pat toata noaptea nu-mi puteam gasi locul in pat, o pozitie comfortabila de dormit, nici perna nu-mi mai place mi se pare foarte tare. Cred ca am inceput sa ma framant in legatura cu venirea ta pe lume, cu aranjatul casei pana vi tu sa fie totul ok, sa fie un mediu potrivit pentru tine, mi-au venit iar in minte lucrurile pe care trebuiesc sa ti le cumpar, mi-am facut iar calcule(involuntar) si mi-am dat seama ca nu imi pot permite tot ce vreau sa fac pana la venirea ta pe lume si asta ma doare foarte tare. Deja ai devenit prioritatea mea nr. 1, chiar daca nu te-ai nascut si imi doresc pentru tine tot ce e mai bun, si nu e vorba de fite aici, eu ma refer la lucrurile de baza de care ai tu nevoie. Familia imi spune sa stau linistita sa nu ma mai agit asa ca nu-ti face bine nici tie si nici mie, dar nu pot, asta imi e firea, nu ma pot schimba acum, nici de dragul tau nu ma pot schimba, chiar daca as vrea. Mami te iubeste pui, si iti vrea numai binele, si ma oftic cand vad ca altii au alte prioritati mai putin importante decat tine. Suntem oameni intre oameni si nu putem fi toti la fel. Mi-ar place si mie sa fiu calma, sa nu ma stresez sa las lucrurile de curga de la sine, sa se rezolve singure daca s-ar putea, dar nu pot, pentru ca stiu ca nu e asa, daca nu le faci lucrurile la timpul lor si nu te ocupi cu personal de ele, mai mult ca sigur raman nefacute sau sunt facute superficial. Asta sunt asa ca nu o sa traiesc 100 de ani ca cei calmi si o sa imbatranesc mai repede decat ei si os a fac riduri dar macar stiu ca am facut tot ce imi sta in putinta sa-ti fie tie bine.
Comentarii