Buna tuturor!
Suntem noi pe aici. Avem 34 saptamani acum.
Sa incepem cu inceputul:)
Bebele asta mic pe care il port in pantec baietel(asa ne-a spus domnul doctor) a venit dupa ceva timp, s-a lasat asteptat. Eu cu tati lui, sotul meu ne cunoastem de 8 ani, insa uniunea in fata lui dumnezeu s-a realizat abia in 2011 pe 23 iulie. Am asteptat sa ne facem si noi o situatie financiara mai buna, sa avem servicii mai stabile, sa terminam scolile, facultate, master, asa e in viata astepti sa vina vremuri mai bune. In fine sa revenim la bebe, dupa nunta nu ne-am mai protejat, am zis ca o sa vina bebe repede,sincer incepusem sa-mi fac griji, insa a venit cand a vrut el. Ni l-am dorit foarte mult, si in data de 01 februarie am aflat fericita veste. Cum?? Eu sunt sau mai bine zis eram o mare bautoare de cafea, nu credeam ca vreodata o sa pot sa ma las de acest drog dar surpriza...am incercat sa beau cafeaua de dimineata acasa, nu am putut, am incercat sa beau cafeaua la birou, nu mai suportam nici macar mirosul. Seara am trecut pe la farmacie, ma durea burta si credeam ca tre sa vina Mosu', eu avand un ciclu mai nergulat nici nu ma gandeam ca SURPRIZA:) Am luat testul de la farmacie nu am mai astept sa se faca dimineata(preferabil urina de dimineata) eram singura acasa, sotul la servici, soacra plecata. Cand am vazut ca sunt doua linii topaiam de fericire prin baie, tremuram toata, vroiam sa vorbesc cu cineva, sa sun, nu gaseam telefonul, era in baie bineinteles verificam timpul scurs pana sa citesc testul.Am sunat-o pe nasica noastra prima, i-am spus sa stea jos, am speriat-o, nu stia ce e cu mine, imi tremura vocea, si acum imi aduc aminte perfect de acele momente. A ramas foarte impresionata ca a fost prima persoana care a aflat. Sotului vroiam sa-i dau vestea personal nu prin telefon, insa nu am rezistat, mi-am facut drum pana la magazin, ca sa nu ma auda soacra care venise acasa intre timp, (sincer nu vroiam sa auda atunci, parca imi era rusine sa-i spun) si mi-am sunat sotul, nu mai aveam rabdare pana dimineata. I-am spus ca am sa-i dau doua vesti una buna si una si mai buna, dar te rog frumos sa iesi afara sa nu te auda colegii. AM inceput cu vestea buna, am lasat surpriza la urma, AM CASTIGAT UN SCAUN, hmmm ce scaun? un scaun la un concurs,hmmmm bravo si cealalta veste?? O SA FI TATIC? PE BUNE????? Vorbesti serios?? cred ca topaia de bucurie si el se simtea emotia si bucuria in glas. A inchis telefonul si cand m-am intors acasa vorbea cu soacra mea la telefon, bineinteles a sunat-o sa-i spuna vestea. L-A SUNAT PANA SI PE TATA!!! A facut cinste la colegi, abia astepta sa vina acasa sa ma vada. Dimineata m-a pupat,mi-a spus ca ma iubeste, a pupat burtica, a fost foarte fericit, el sincer e genul de om care nu prea se manifesta asa, e mai retras. In fine a doua zi am fost la ecograf sa vad eu ca e totul ok, ca e pozitionat bine "samburelul dragostei noastre" ca nu e cumva vreo sarcina extrauterina sau vreo problema. Totul ok, in afara de faptul ca a trebuit sa astept o ora sa-mi vina randul dupa ce aveam programare facuta:) Ajungem si la medici imediat. Am fost la medicul de familie, mi-a dat carnetelul de graviduta si adeverinta pentru la servici. Mi-am anuntat colegii si seful, nu am mai asteptat, am imparatasit cu ei momentul.Momente unice in viata, pe care cu greu le poti descrie in cuvinte. Asa ca mamici si viitoare mamici va doresc sa aveti parte de clipe fericite alaturi de bebeii vostri sa savurati din plin fiecare emotie si fiecare moment din viata. Minunea din burtica ne da dovada ca suntem binecuvantate de Dumnezeu cu asemenea dar ceresc. SI daca nu vine bebe atunci cand vreti voi, ganditi-va ca toate se intampla la timpul lor, Dumnezeu e sus si are grija de noi toti, dar nu ne uita, va veni bebe cand va vrea el si cand va vrea Dumnezeu.
Comentarii