Dragul meu bebe,
Acum ma uit la tine cat de frumos dormi in patutul tau.
Pe 25 septembrie ora 18.45 ai venit pe lume si tea-m tinut pentru prima data in brate.
In sfarsit inainte de marele eveniment am fost la control, m-am speriat putin ca am crezut ca am pierdut lichid, am fost la un nou echo, ni s-a spus ca s-ar putea sa aibe cordonul in jurul gatului si ca am cantitate scazuta de lichid. In fine dupa 2 vizite la spital (vineri), doctorul ne-a chemat la el la cabinet marti 24 septembrie pentru repetarea echografiei si un nou control, zis si facut. Marti am fost prezenti la domnul doctor in cabinet, cordonul nu era in jurul gatului, lichid mai putinel dar in cantitati normale, totul ok si cand sa plecam completeaza foaie de internare pentru 25 septembrie dimineata, mi-a spus ca placenta prezinta urme de imbatranire si bebe nu mai are ce-i trebuie si trebuie sa provoace nasterea daca nu se declanseaza natural.
In fine, noaptea inainte de marele eveniment sotul nu a putut dormi, era stresat, niciodata nu l-am vazut asa, nu zicea nimic dar era foarte atent la mine, la fiecare miscare pe care am facut-o. Si ceva amuzant ca sa tinem minte, m-am trezit si am zis ca e O GOANGA PE PERDEA, eu chiar o vedeam era mare si neagra si in plus am mai zis si ca AM VAZUT-O SI MAI DEVREME :))) Sotul meu a inceput sa rada
Ce sa mai zic au fost 9 luni de zile pline de emotii, cu zile bune si mai putin bune, am trecut de greturi, arsuri pe stomac, dureri de cap chiar si varsaturi la greu, stari de somnolenta , nervi, lacrimi fara rost, toate au trecut parca prea repede, de asta ma bucur ca ma reusit sa scriu cate ceva despre minunata EXPERIENTA, cu ajutorul acestui minunat jurnal de sarcina.
Ma bucur ca am scris despre sarcina, ca am facut poze cu mine si cu bebe in burtica, l-am vazut de nenumarate randuri la echo, am pastrat poze, l-am ascultat cu stetoscopul si nu in ultimul rand dimineata inainte sa nasc am facut si poze sexy, l-am facut pe sot sa rada. Poze numai bune de pastrat in intimitatea familiei. Cam asta a fost, pentru mine sarcina nu a fost grea, am uitat zilele in care mi-a fost rau, am plecat spre maternitate cu zambetul pe buze, si asta a durat pana au inceput durerile dar despre asta voi vorbi intr-un alt post. Oricum vreau sa spun ca a meritat totul pentru puiutul meu iubit, asa ca fetelor noi suntem binecuvantate de Dumnezeu sa putem aduce pe lume un sufletel, sa-l purtam in pantece 9 luni de zile.
Comentarii