Griji. Mari, mici... De mamici...

Sarcina aceasta nu a venit doar cu gandul ca totul va fi bine. A venit si cu o serie de frici, frici despre care voi scrie azi cateva randuri, pentru a afla si alte mame despre diferite aspecte ale sarcinii, dar si pentru ca eu sa le am notate si sa imi amintesc de ele, peste ani. Mai intai, am sa scriu despre respectul pe care il port fiecarei femei ce naste un copil! Nu, nu e deloc usor sa duci o sarcina si sa nasti. La toate greutatile firesti ale unei sarcini, sunt convinsa ca la grijile mele au contribuit si alte aspecte. Le iau pe rand... Prima grija: unde e fixata sarcina? La prima sarcina, placenta a fost anterioara, foarte jos inserata si acoperea tot colul. E drept, atunci s-a ridicat, pe masura ce uterul crestea in dimensiuni, dar, cu toate astea, la fiecare pas, simteam cum imi iese copilul! A fost crunt, asa ca am rasuflat usurata cand am aflat ca sarcina cu Teo e fixata "un pic mai sus decat cealalta". Ei bine, "picul" ala chiar a facut diferenta si mi-a permis mie sa ma deplasez cu mai multa usurinta, sa alerg dupa fiica cea mare, sa merg mai mult la munca, sa duc o viata cat mai aproape de normal. A doua grija: placenta Da, tot placenta... La prima sarcina, s-a maturat prematur, a prezentat prea devreme calificari, a fost un stres urias! Acum, e ok! A treia grija: cicatricea de la cezariana anterioara Am notat-o a treia, dar e tare importanta... Pe masura ce sarcina a avansat, iar burta a crescut, cicatricea de la prima cezariana s-a subtiat. Pielea ma mananca, e transparenta, iar zona doare groaznic! Si intr-o zi obisnuita, dar mai ales cand fac efort, urc sau cobor scari, sau cand se schimba vremea... A patra grija: trombofilia! Stiti voi, v-am mai scris aici de urata asta de trombofilie, nu are rost sa ma repet. Repet doar ca inca imi e frica de ea, dar ca ma lupt cu ea si ii rad in nas. Chit ca a trebuit sa caut pe la cateva farmacii injectii cu anticoagulant, chit ca a trebuit sa schimb, dupa o luna, anticoagulantul din Fraxiparine in Clexane, pentru ca primul imi dadea reactii adverse urate. Cu toate astea, cu toate intepaturile pe care mi le fac seara de seara in burta, pe furis sa nu ma vada fata mea, cu toate vanataile si galmele si frustrarile adunate, NU M? LAS! A� cincea grija: anestezia Da... Alta treaba naspa. La prima cezariana, anestezia nu a prins din prima, iar eu am simtit din plin taietura. Am simtit, am plans, am strigat, am lesinat si...Abia apoi am mai primit inca o doza... A trecut, dar sper din tot sufletul meu sa nu nimeresc aceeasi anestezista de data aceasta, iar totul sa fie bine. A sasea grija: stresul ca sotul e plecat si ca trebuie sa ma descurc singura cu toate. Nu stiu cum s-o vedea din exterior, dar in creierasul meu totul pare in parametri si momentan asta conteaza! A saptea grija: testul Covid V-am spus cat pot sa detest aceasta pandemie? Cred ca stiti si voi! Am un maaaaaaare stres in cap: testarea PCR! Pai daca, Doamne apara si pazeste, testul ala iese pozitiv, se duce tot Feng shui-ul si risc sa ma trezesc ca nu mai nasc cu doctorul meu in care am mare, mare incredere, ci intr-un spital suport Covid, la vreo 45 de km de casa, printre straini... Ziceti voi, nu e un scenariu nasol? A opta grija: stresul ca nu ma ocup suficient de fiica mea cea mare... Ana, mama, sa ma ierti! Promit sa ma revansez curand, iar tu stii ca mami promite rar ceva, dar mereu cand o face, se tine de cuvant! Acestea fiind spuse, inchei , totusi, intr-o nota optimista si am convingerea ca totul fi bine! Sursa foto:clipart gallery