Bloguri

Jurnal de sarcina

Gânduri de la controlul de 17 săptămâni

  • După morfologia de prim trimestru, a urmat controlul de la 17 săptămâni. Puiul meu creste, are vreo suta șaizeci de grame, e în grafic, e frumos și ne e drag de ea! Am tot spus și o voi repeta: mi se pare uimitor cum a evoluat medicina, cum astăzi poți vedea atât de frumos ce face acel pui de om în pântecele mamei sale! La fiecare ecografie pe care o fac, am emoții. Sunt emoțiile revederii copilului meu iubit, sunt emoțiile date de dorința de a afla ca e totul în regula, sunt emoțiile date de gândul ca înving trombofilia și spaimele ei! Da, atât la prima sarcină cât și acum, trombofilia a fost frica mea cea mai mare! De ce? Pentru că este un subiect încă la început de drum (deși apare de aproape o jumătate de secol prin cărțile de medicina, încă e insuficient studiata și încă sunt mulți medici care nu o iau în seama...). E un subiect dureros pentru mine! Poate, daca era studiata altfel, azi eram pe cale sa nasc al treilea copil... De ce spun asta? Pentru că toată viața mă voi întreba dacă sarcina pierduta înainte de a ma putea bucura deplin de ea nu cumva a fost pierduta din cauza ca inca nu știam ca sufăr de trombofilie... Da, știu, pot fi și alte cauze. Multe alte cauze... Dar dacă asta a fost cauza? Dacă puteam preveni acea pierdere care încă doare și care va mai durea? E drept, sunt recunoscătoare că am reușit sa o am pe Ana, iar acum, pe Teo! Acum, pe asta trebuie să mă axez, dar mereu voi îndruma cuplurile ce se lupta cu infertilitatea sa testeze și trombofiliile... Nu, odată testate, nu primești răspunsurile așteptate. Asta pentru ca nici cei mai mulți doctori nu le au! Asta pentru ca, după atâția ani, ei nu au ajuns la concluzii comune! Ca să va faceți o idee : am consultat cinci medici și nu am avut doua păreri la fel. Au fost cel mult doua păreri asemănătoare. Păreri care mai rău te fac sa te indoiesti, decât sa te lămurească... Păreri care, pe tine, pacient cuminte, efectiv te baga în dubii și te fac sa te intrebi de cine sa asculți? Păreri care te determina sa citești ca un disperat, în romana, în engleza, doar, doar oi afla ceva în plus, care, combinat cu ce ți-au zis medicii și cu intuiția ta, sa te ajute sa dormi noaptea o idee mai împăcat că măcar ai făcut ce depindea de tine. Unii hematologi mi-au spus ca am mutații medii ca risc. Alții, că nu pun mari probleme... Alții, ca ele sunt buba. Unii ca trebuie sa fac injecții cu anticoagulant de la test pozitiv, alții deloc. Ce am făcut? Am decis sa merg mai departe cu medicii care mi-au inspirat încredere și am studiat zi de zi, noapte de noapte. Și a fost binișor! Da, am înghițit pumni de pastile zilnic (merci, ficatule, ca încă mai duci!), am făcut injecții, am avut controale dese, am făcut drumuri peste drumuri, la Constanta și la București. As face din nou la fel, căci asta a fost parte din drumul meu spre a deveni mama. Regret ceva? Da. Ca medicii nu studiază cât ar trebui după ce au absolvit facultatea! Încă sper ca se va mai schimba ceva și ca vor aborda și altfel aceste subiecte. Pana atunci, ma bucur ca pot sa îmi ajut copilul sa crească frumos în burtica mea! Și ma rog sa fie totul bine! Pentru mine și pentru multele mame ce trec prin asta! Sursa foto: www.dreamstime.com

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

Din aceeasi categorie...

  • Anemia in sarcina

    Buna mamici,   Astazi am fost la control.... mi am facut si ultimele analize de sange, din care a reiesit ca am.o anemie moderata, cu lipsa fier... Ceea ce doctora a spus ca nu este tocmai ok,...
  • 6 luni de sarcina

    Sarcina avanseaza cu pasi repezi si deja am 6 luni si jumatate. Burta e tot mai mare si incepe sa imi fie mai greu sa ma incalt. Nu mai pot sa mananc asa mult. Am mese la ore fixe si trebuie sa am gri...
  • Picioare nelinistite

    Dupa cateva episoade mai intense de carcei la ambele gambe, am zis ca ma pot obisnui cu starea aceasta, insa nu stiam ca ce va urma ma va afecta si mai mult. Am inceput sa am o senzatie foarte ciudata...
  • Saptamana 18

    Parca a explodat burtica... Sunt in a 18 săptămâna si nu imi vine a crede cat de repede a trecut timpul... Parca numai ieri imi doream un nou bebe... Si iata ca aproape jumătate din timp sa scurs... A...
  • tensiune mica in sarcina

    Dragi mamici...Ati fost in situatie ca si mine sa aveti toata viata probleme cu tensiunea mica,si in perioada sarcini sa se accentuieze si  mai tare!!Ma confrunt cu tensiune mica,ma simt destul d...
  • Burtica in fiecare luna

    Vineri, 7 ianuarie. Astăzi am făcut 5 luni. Spuneam anterior că, dacă la început număram zilele și așteptam cu nerăbdare să mergem să îl vedem pe bebe pentru prima dată, mai târziu p...
  • analize bătaie de cap

    Dragi mamici bine vam gasit din nou!!Cum faceti fata analizelor??Eu pot sa spun ca sunt terorizata cand vine momentul sa le fac imi este foarte greu..Ma confrunt cu problema daca o pot numi asa (nu am...
  • Cea mai dulce așteptare

    Toată lumea este în extaz si așteaptă cu nerăbdare sa se îndeplinească termenul ,sa vina bebelusa ! Parintii mei sunt fascinați si cred ca nici pentru venirea mea nu au fost asa nerăbdători! Am avut a...
  • Astazi am dat culoare burtici

    Buna dragi mămicuțe..Voi cum va simtiti cu ce va mai ocupati timpul?Nu pot sa spun ca nu am cu ce totusi mai am un copilas super energic si mereu gasim activitati...Dar astazi ne-am dorit foarte mult...
  • Nastere naturala sau cezariana?

    Mamici, daca ati putea alege, de fiecare data intre nasterea naturala si cea prin cezariana, pe care ati alege-o? Eu am acum posibilitatea sa aleg intre cele doua, desi am o nastere prin cezariana in...