-
Joi dimineata. Ma trezesc cu dureri. La 8 aveam programare la medic,aveam 40 sapt fara 2 zile si eram pregatita sa nasc. Imi doream ca totul sa fie cat mai natural dar eram atat de nerabdatoare sa-mi tin puiul in brate ca nu mai vroiam sa astept. La spital, cand m-a consultat medicul, a constatat ca travaliul deja incepuse si acum era chestie de ore pana la mare intalnire. Dr mi-a dat o "mana de ajutor" rupandu-mi membranele si apoi am primit perfuzie cu oxi. Au inceput dureri acceptabile si 2 ore mai tarziu aveam pe piept o minune de baietel. Alb si frumos. Cel mai frumos! Am plans de fericire si imi doream ca timpul sa se opreasca in loc,sa raman asa toata viata. Intre timp, cat am stat eu cu mogaldeata vreo 20 minute in brate,pupandu-l intr-una,dr mi-a cusut "operatia" de epiziotomie si eram ca noua! Oricum nimic nu mai conta, aveam bebele perfect pe care l-am asteptat atat de mult! Te iubesc si mai mult acum,pui minunat!
Comentarii