-
1 septembrie 2014.M-am trezit de dimineata emotionata si nerabdatoare sa te vad,mai ales ca de vreo 3 saptamani nu mai dadeai semne ca esti acolo,imi faceam griji si numaram secundele pana sa-ti aud inimioara din nou! La 10 am ajuns la cabinet si primul lucru pe care doctorita l-a exclamat a fost:Ooo,ce mare e! Atunci mi-a revenit si inima la loc,am stiut ca esti bine si inca esti alaturi de mine.Ti-am auzit inimioara,tu aveai vreo 7 cm atunci,deja incepeai sa cresti mare si frumos:) Apoi am fost sa luam proba de sange pentru DT si din fericire totul a fost bine.Dupa vreo saptamana am primit rezultatele,bune,risc foarte scazut de sindrom Down si ce mai era pe lista pe-acolo...Am fost foarte fericita,am mai trecut un prag! Te iubesc tot mai mult,pui din burtica!
Comentarii