ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
asa l-am intampinat pe tati, deschizandu-i usa, tremurand de nerabdare sa-i dau marea veste!
s-a uitat mirat la mine. nu intelegea exprimarea "un pic insarcinati" si, in plus, stia ca abia peste vreo 5 zile trebuia facut bhcg-ul. ce nu stia era faptul ca eu nu avusesem rabdare. fusesem dimineata la laborator, iar la ora 13.30 m-a sunat medicul de laborator (un amic) sa-mi comunice rezultatul. mi-a spus ca valoarea este de doar 22,2 si nu este elocvent dar, in principiu, este pozitiv si trebuie repetat la 48 de ore. in acel moment mi s-au taiat picioarele si am inceput sa tremur. ERAM INSARCINATA!...un pic...pana aveam certitudinea. pana la ora 5 cand a venit tati, nu am spus nimanui nimc si duceam o lupta interioara: sa ma bucur, sa astept pana luni (era intr-o vineri)?! eram intr-o stare de surescitare maxima. m-am hotarat sa nu spun nimanui nimic si sa astept pana luni. zis si facut...suna tati la usa, si...nu m-am putut rabda, iar cuvintele au iesit fara sa rasuflu si fara sa le mai gandesc...doar de 4 ore numai pe ele le aveam in minte: "suntem un pic insarcinati!"
ulterior, i-am explicat lui tati semnificatia "pic" -ului. tot weekendul am stat ca pe ghimpi. ne era frica sa ne bucuram si nu ne venea sa credem. dupa 7 ani de asteptari zadarnice, nici nu era de mirare ca eram precauti in a ne exprima speranta si bucuria.
luni dimineata, la prima ora, m-am dus iar la laborator. pana la ora 13.30 tati m-a sunat de vreo 5 ori (cu toate ca-l asigurasem ca-l voi suna imediat ce voi afla ceva) sa ma intrebe fie daca am aflat rezultatul, fie cu alte pretexte...
cred ca este inutil sa-ti spun ca rezultatul a fost pozitiv. la fel ca urmatoarele trei pe care le-am facut. ca sa fiu sigura...
oricum, sigura voi fi doar in martie, cand te voi tine in brate!
pana atunci,
mami si tati te iubesc enorm!
Comentarii