Bine ai venit pe lume Matei !!!

Buna ziua dragi burtici si mamici ! Astazi am sa imi impartasesc cu voi experienta mea de cand am devenit mamica. Sunt sigura ca pentru toate mamicile nasterea ramane cel mai minunat ,unic si emotionant lucru . Astazi am sa povestesc cum a venit pe lume Matei Stefan baietelul nostru perfect! Totul a inceput cu ziua de Sambata dimineata ,dupa ce am terminat ceva treburi casnice si am simtit ca bebe este foarte activ in burtica ,uneori chiar scotea� la vedere cate o manuta sau un piciorus. A venit si seara si am observat ca bebe pe langa activitatea intensa pe care o tot desfasura in burtica mea se faceau prezente si ceva contractii neregulate la distanta de 20 de minute intre ele. Nu aveam dureri asa ca nu m am panicat deloc .Totul mi se parea foarte normal,plus ca stiam ca data estimata era undeva pe 15 Septembrie .Am petrecut de Sfanta Marie cu familia si a fost o seara linistita. Duminica dimineata dupa micul dejun au inceput contractile (burtica mea se intarea la interval de 15 minute si apoi se relaxa brusc),asa ca m am gandit sa notez cand incep contractile si sa am o evidenta pentru ca erau destul de dese ,dar la fel fara durere. Simteam doar ca bebe misca puternic si burtica se facea ca o pietricica de tare pt eva timp. A venit seara si mama impreuna cu sotul meu m au convins sa mergem pana la spital sa ma vada un medic de garda ,iar daca nu este momentul sa ne intoarcem acasa ,dar macar sa fim impacati ca bebe este ok si miscarile sau contractile pe care le resimteam sunt cele de antrenare a uterului. Zis si facut !Nu am mai stat pe ganduri si m am dus sa imi fac o baie si sa imi pregatesc gentuta pt nastere cu putine lucruri necesare in caz de internare.Am avut 3 ore doar pentru mine fara graba pentru a ma pregati usor de controlul ginecologic si aflarea verdictului. Am plecat la Spitalul Filantropia unde eu aveam medicul curant care i.i urmarise sarcina.Mergeam usor cocosata ,contractile incepusera sa fie mai dese ,dar nu voiam sa recunosc nimic familiei si asa panicata pentru mine. Am ajuns la poarta� spitalului si surpriza !!! Ce credeti? Filantropia era inchis pe o perioada de doua saptamani pentru dezinsectie si deratizare ...asa dar m am vazut nevoita sa sun medicul si sa i treb ce fac in situatia de fata . Evident doctora nu a raspuns la telefon cand aveam neviie de ea� si de la Filantropia unde era doar paznicul de la intrare m am dus la Maternitatea Polizu ,caci era cea mai apropiata. Ajunsa la polizu am trecut de camera unde mi au facut triajul epidemiologic urmand sa ma consulte un doctor de garda .M au consultat si mi au spus ca bebe nu este intors ,deci se afla in pozitie pelviana si este mai complicat daca se rupe apa ,caci dupa testul NTS al monitorizarii contractilor si a pulsului bebelusului era clar ca bebe se pregatea sa vina pe drum iar eu eram un caz particular in care durerea nu isi facuse aparitia pana la acel moment. A doua surpriza a venit in momentul in care mi au spus ca sunt clar de internare ,dar nu mai au locuri si de acolo m au trimis la Spitalul Universitar . Ne am conformat repede si am plecat la al treilea spital unde am asteptat in camera de triaj peste doua ore pana sa ma preia cineva ,caci veneau salvarile si aveau prioritate cazurile grave, fiind cel mai mare spital de urgenta din Bucuresti.Era ora 00:30 Dupa 10 minute de raspuns la chestionarul epidemiologic o asistenta de la triaj ma intreaba la ce specialitate (sectie) am nevoie ...Pe bune?? Hmm...nu stiu ortopedie?(Razand mi am mangaiat burtica care se tot contracta). Era evident ca eram singura insarcinata cu o burta imensa din incapere care se tot tinea de burta cu mana. Asistenta imi raspunde pe un ton superior ca la ei in spital sectia de Ginecologie si Obstetrica este inchisa pentru ca se afla in carantina ,fiind depistat un caz de covid 19 printre paciente.Asa ca de la Spitalul Universitar m au trimis la Maternitatea Giulesti.(Nu credeam ca asa ceva mi se poate intampla tocmai mie ...) Am iesit afara si le am spus sotului si mamei ca trebuie sa plecam la maternitatea Giulesti dn N motive . (Cred ca nu am sa pot sa le uit fata care au avut o in momentul in care le am spus ca nici aici nu se mai fac internari.) Am plecat deci la cel de al 4 lea spital convina ca va fi si ultimul sau o sa nasc undeva la peco sau prin masina. Starea mea era buna fara dureri in ciuda faptului ca aveam contractile la 5 minute una de alta si deja mergeam cocosata la cate controale facusem pe la trei spitale diferite dar fara rezultat... Am ajuns la Maternitatea Giulesti la camera de garda si doctora m a preluat imediat pt triaj si control. Insfarsit gasisem pe cineva care chiar se implica activ in problema mea . Ma controlat si urmatorul raspuns a fost :Gata!!!Te internam! Am fost cinvinsa ca imi va face un control si imi va spune e ok totul poti pleca acasa bebe mai are pana vine pe lume ...stiind ca nu am dureri cum vazusem prin filme si documentare despre nastere. M am dus afara sa ii anunt ca voi ramane internata si mi am luat geanta cu lucrurile necesare pentru operatie. Stiam ca nu o sa pot naste natural inca de la Polizu unde doctorul imi spusese ca bebe este cu picioarele in jos si este recomandata cezariana pentru a evita complicatile. Ajunsa in sala de travaliu am fost imediat conectata la monitorizare atat a functilor fitale cat si a contractilor . Mi au facut test de covid (acela din sangele capilar),unde am iesit negativ si o serie de analize si recoltari pentru streptococ B. Totul se intamplase asa repede si nici nu realizam cat de aproape sunt de momentul mult asteptat. Aveam mii de emotii si ma tor gandeam oare cum o sa decurga operatia? Oare voi simti ceva?Cand incep durerile ?(Caci langa patul meu erau gravidute care se tot vaitau si grimasele lor exprimau durerea resimtita)... Nu am apucat sa ma gandesc prea mult la intrebarile mele existentiale ca am auzit din camera alaturata :"Urmeaza doamna Constantin sala 4 va rog!"... Ma rugam sa mai fie cineva pe numele de Constantin, insa despre mine era vorba asa ca m am conformat repede . M am schimbat in camasa lor de operatie si am plecat la brat tinuta de o asistenta draguta care incerca sa ma imbarbateze si sa imi cante marsul pana la sala de operatie. Nu mai stiam nimic ,eram panicata total desi fiind tot cadru medical ma gandeam ca o sa reactionez profi si voi fi foarte detasata privind operatia ca act medical si atat. Picioarele mele dansau efectiv pe masa de operatie cuprinzandu-ma un tremur si o senzatie de frig sau frica acumulata cu multa, multa emotie , necunoscut si nerabdare.Un cocktail cu toate cele.Tot ce imi trebuia la acel moment! Eram atat de panicata incat nici nu am simtit rahianestezia facuta de anestezist. Au inceput sa ma taie si sa scoata copilul.(Nu simteam durere nu simteam nimic ,incercam sa imi misc degetele de la picuoare, dar nu mai finctionam eram anesteziata de la brau in jos cu totul ,simteam rece sau� ca ma miscau dar doar atat !) Am spus rugaciunea in gand si nu am apucat sa spun "Amin!" caci am auzit un scrancet firav si o voce subtire de bebelusi care incerca sa planga ! Toata echipa medicala in cor au spus "Sa va traiasca baietelul mamico!!!"Era ora 02:25 Am spus multumesc mai mult plangand ,caci ochii imi erau inundati de lacrimi de fericire .O fericire imensa care nu o mai traisem pana actunci . Doctorul a venit si mi a aratat baietelul plin de vernix si cu pielicica rosie ...In cele 2 minutele nici nu am putut sa ma dezmeticesc prea bine ,dar am zis in gandul meu :"Seamana cu tasu ,bucatica rupta!". Au luat bebelusul pentru nei atologie timo in care doctorita sa ocupat sa ma coasa. Ma mai linistisem ,aveam o stare de euforie si nu mi a mai pasat prea mult ce faceau medicii acolo cu burta mea ,eram fericita ,nu imi venea sa cred unde a avut loc un bebe de 2810 g si 48 de cm . Am ajuns in sala de ATI unde am stat o noapte si jumatate de zi . O doamna asistenta care ma tinut de mana pe tot parcursul operatiei ,cat imi tremura mana a venit si mi a dat primele poze cu bebe mic de la nastere . Eram inca amortita dar incepeam usor usor sa simt ceva ceva durere la operatie ,mi au facut 10 mg Morfina si Ketoproxin si am adormit uitandu ma la pozele lui Mati . Am dat vestea familiei prin intermediul online caci nu puteam vorbi totusi era ora 04:38 ,dar abia asteptam sa imi revin si sa imi vad baietelul mai bine langa mine . Eram fericita!.Am avut o experienta frumoasa ,fara traume ,fara dureri ,cu personal de un profesionalism rar intalnit in spitalele de stat cu rar mi a fost dat sa vad. Privind retrospectiv imi dau seama ca am fost o norocoasa ,am venit ,am� nascut imediat dupa incercarile nereusite la 3 spitale ,am avut parte de oameni minunati si fara sa pompez sume grele de bani cum tot auzeam in stanga si dreapta inainte sa nasc . Mai putin a doua zi dupa operatie cand durerea si a spus cuvantul ,dar a fost doar o zi in care oricum am primit calmante si imi cedau la 2� ore distanta. Timp in care ma gandeam doar la puiul meu mic care ma asteapta nerabdator sa ma cunoasca . Totul a trecut asa repede si toate durerile treceau cand� ma gandeam la viata mea de mamica de acum incolo. Cam atat pentru prima poveste din viata mea de mamica. Sper sa aveti parte de experiente minunate !Va imbratisez cu drag mamici si viitoare mamici!