" O fi usor de zamislit un pui de om cand e dorit,
Dar cat de greu e sa ti-l cresti,sa-l intaresti,sa-l slefuiesti,
Sa stii ca sub un fir de vant nu se apleaca la pamant,
Sau chiar daca s-ar apleca sa stii ca se va ridica.
E-asa frumos cand e micut,un ingeras in leganut,
Cand vorba-ncepe sa ingane,cand sade numai langa tine
Cu mainile pe dupa gat,cand lumea lui esti tu si-atat,
Cand zambetul ii prisoseste si nici nu stie la ce creste.
E o comoara-ntre comori,cu primii lui doi dintisori,
Cu nasul cat un nasturel,gurita cat un mugurel,
Cu plete rare ,matasoase si cu falcutele pufoase,
Cu ochisori limpezi, mirati si-atat de des inlacrimati.
Dar cat de greu cand plansul sau va revarsa in plansul tau,
Cand vei simti ,printre suspine,durerea lui cum doare-n tine,
Cand seva neodihnei tale va fi hrana odihnei sale
Si cata veghe-al apara de insasi inocenta sa!
Mirosul lui de prunc curat,pe suflet iti va fi-ncrustat,
O sa-l adormi la san cantand,sau pe picioare leganand,
Va rade cu ingeri-n somn ,de parca n-ar fi pui de om,
Ci pui de Dumnezeu ,plapand ,Hristos in poala ta crescand.
Dar cand va face primul pas va fi intaiul bun ramas,
Cu fiecare pas ce vine se va indeparta de tine,
Cu fiecare clipa-n parte va fi c-o clipa mai departe,
Si-n orisice imbratisare va fi un strop de-ndepartare.
Va fi acea IUBIRE pura ,neintinata de masura,
Izvor de har si de puteri,cea mai adanca-ntre dureri,
Blagoslovita in rugi sfinte, stapana-n suflet si in minte,
Balanta intre rau si bine,cu mult mai tare decat tine.
Caci pruncul tau nu e al tau,e-un suflet dat de Dumnezeu,
Dar din Iubire spre Iubire, o jertfa mai presus de fire,
De treci prin Rai ,de treci prin Iad,sa-l ocrotesti cu-acelasi drag
Pana ti s-ancheiat zidirea...si-atunci ti-ai implinit menirea! "
Minunea noastra!
Comentarii