Nasterea

14.12.2014

   Acum un an s-a nascut darul nostru de la Dumnezeu, Theodor. A fost o zi cu mii de emo?ii pozitive ?i negative, o na?tere naturala, un bebelu? perfect. Aceasta este povestea noastra.

   Am avut o sarcina u?oara în mare parte. Împreuna cu so?ul meu am urmat cursurile Lamaze cu Liliana Tudose, m-am documentat foarte mult, am citit car?i, experien?e de na?teri naturale nemedicalizate, frumoase, am participat la întâlnirile din BB Center unde am ascultat experien?ele altor proaspete mamici ?i am decis ca vreau o na?tere naturala în apa, nemedicalizata. Am urmat ?i cursurile gratuite de la Euromaterna dar pentru ca acolo nu se accepta prezen?a so?ului la na?tere, nu era spital prieten al copilului ?i nu se putea na?te în apa, la
35 de saptamâni am plecat de la doctorul Chazli Fawaz la Ursatii Elvira care asista na?teri în Spitalul Isis. Atunci nu ?tiam alt medic la Isis care sa-mi respecte planul de na?tere.

   În seara în care am împlinit 39 de saptamâni de sarcina, în jurul orei 20:00, s-a declan?at travaliul. Aveam contrac?ii u?oare si aplicam respira?ia înva?ata la cursul Lamaze. Cu fiecare ora care trecea contrac?iile deveneau mai apropiate ?i mai intense. Respira?ia de relaxare era eficienta, nu aveam dureri, sim?eam doar contrac?iile. Ma uitam la televizor, so?ul îmi punea filmule?e comice cu animale, pe laptop. Eram pregatita psihic pentru un travaliu lung ?i dureros.

   Pe la ora 22:00 aveam contrac?ii la 6 minute care durau maxim un minut.  Am comunicat cu Liliana prin internet. Stabilisem ca ea va fi doula mea. Nu credeam ca voi na?te cu o saptamâna înainte de termen. M-am relaxat pe minge, m-am plimbat prin casa. La ora 23:00 am facut un du? fierbinte. Am avut scaun moale. Verificam daca s-a scurs dopul sau daca s-au rupt membranele ?i nu observam nimic diferit. În jurul orei 00:00 au început contrac?ii mai intense la 2, 3, 4 minute distan?a. So?ul a fost lânga mine toata noaptea, m-a încurajat, m-a ajutat sa ma relaxez, a respirat odata cu mine. Mi se parea ca timpul trece repede. Sim?eam nevoia sa împing dar ma ab?ineam pt ca nu venise timpul pentru asta.

   Era ora 3 diminea?a când eram atât de extenuata ca nu mai puteam gândi; l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea putere caci sim?eam ca nu mai pot, ca nu mai am vlaga. Am încercat multe pozi?ii dar nici una nu îmi mai lua durerea de tot. Între contrac?ii, în acele 2 minute, încercam sa a?ipesc în pat ?i reu?eam. Acest lucru cred ca m-a ajutat sa îmi pastrez energia pentru ce avea sa urmeze.

   Pe la ora 4:00 am hotarât sa ma bag în cada, dar nu venea apa calda, a?a ca so?ul s-a sim?it util vreo 40 de minute cât i-a luat toata procedura de umplere cada cu apa. Încalzea apa la aragaz în 2 oale. A facut câteva ture bucatarie-baie pâna sa intru în apa ?i dupa. Bineîn?eles ca nu am putut a?tepta sa se faca nici macar jumatate apa. M-am bagat imediat! Cada fiind mare, apa pu?ina se racea repede. Mi-am pus un tricou pe mine ?i ma întorceam pe toate par?ile sa ma încalzesc. Parca aveam jacuzzi, a?a relaxata ma sim?eam doar pe jumatate în apa! Acolo în apa, la 4:40, pe contrac?ie am sim?it cum a ?â?nit lichidul când s-au rupt membranele. So?ul m-a întrebat daca mergem la spital. I-am zis ca mergem. A sunat-o pe Liliana mai întâi, am vorbit ?i eu cu ea la telefon, cu greu, ca abea mai puteam sa gândesc în momentul acela ?i am hotarât sa mergem noi doi la spital ?i dupa control s-o anun?am cum suntem. So?ul a facut bagajul, m-a îmbracat, m-a încal?at ?i mi-a înfa?urat cu emo?ii, grabit, o e?arfa în jurul gâtului, atât de tare ca
ma sufocam. Drumul pâna la spital mi s-a parut prea lung, de?i nu am facut mai mult de 5 minute. Îmi luasem mp3 player-ul cu mine ?i ascultam muzica relaxanta.

   Ajun?i la Isis am a?teptat destul de mult la recep?ie sa ne duca cineva la sala de na?teri. Era 5:20. Dupa insisten?a so?ului, a venit o doamna care m-a condus pe mine la sala de na?teri, iar so?ul a mers singur cu bagajul în camera 205. Atmosfera din sala nu era a?a cum mi-am dorit, nu aveam lini?te, nici muzica, lumina era puternica, niciun pic de intimitate. Nu mi s-a respectat planul de na?tere. Au început întrebarile: ultima menstrua?ie, cum se va numi bebelu?ul, daca am avut alte probleme pe parcursul sarcinii, daca sunt de acord sa îmi vaccineze copilul, lucru pe care îl apreciez dar consider ca la aceste întrebari putea raspunde ?i so?ul, daca avea cine sa îl aduca de la camera. Printre contrac?ii am semnat ca refuz vaccinarea. M-am sim?it invadata ?i neîn?eleasa. Aceste lucruri m-au inhibat. Daca ar fi ?tiut ele ca eu nu m-am odihnit deloc din cauza contrac?iilor, poate ar fi în?eles ca sunt epuizata ?i am nevoie de lini?te ?i sus?inere. Le-am spus ca vreau sa nasc în apa ?i mi s-a spus ca nu mai este timp ?i ca nu trebuie sa ma relaxez în apa acum, când vine bebe. M-au rugat sa ma urc pe masa. Am urcat în patru labe pentru ca nu puteam ?i nu vroiam sa stau culcata pe spate. O asistenta dragu?a m-a masat pu?in pe spate în timp ce încerca sa ma convinga sa ma întind. Mi s-a facut sete, am cerut apa ?i mi s-a adus. Pentru ca so?ul nu mai venea, iar planul de na?tere era la el, le-am rugat insistent pe doamne sa îl aduca.

   Când a intrat so?ul parca mi s-a luat o piatra de pe inima, m-am calmat pu?in ?tiind ca el este lânga mine, ma în?elege, îmi cunoa?te a?teptarile. Printre picaturi am auzit "haide?i sa pregatim oxitocina". M-am panicat. So?ul le-a spus nu este nevoie de niciun medicament. Au insistat sa îmi puna branula ca "a?a este protocolul". Am acceptat-o, apoi m-am întins pe masa pt monitorizarea batailor inimii bebelu?ului. Pentru ca totul era bine le-am cerut sa ma dau jos cu inten?ia sa imi u?urez durerile ?i sa nasc în picioare macar daca în apa nu se putea. Doamna doctor nu mi-a permis.

   Când a ajuns doamna doctor cu care trebuia sa nasc, am auzit ca am dilata?ie maxima. La un moment dat, din cauza pozi?iei, bataile inimii bebelu?ului au devenit neregulate. Vedeam pe aparat cum scad de?i eu trageam aer în piept cât de tare puteam, asistata de so? care ma ?inea de mâna ?i respira odata cu mine. Bataile inimioarei au scazut pâna la 70 bpm, organele interne ma dureau. Eu ?tiam ca daca schimb pozi?ia totul va reveni la normal, dar nu mi s-a permis.  La un moment dat cineva a propus sa ma lege de picioare pt ca ma mi?cam ?i
ceream sa ma dau jos. M-a legat doar la cel stâng. Mi s-a parut îngrozitor! Parca eram la închisoare. Între contrac?ii vroiam sa ma odihnesc cu ochii închi?i, dar doamna doctor ma striga.

   So?ul era atât de implicat ca a uitat ca trebuia sa filmeze ?i a uitat sa o anun?e pe Liliana sa vina. Când ?i-a amintit eram pe ultima suta de metri, a sunat-o ?i ea a ajuns în scurt timp în sala lânga mine. Liliana mi-a amintit sa ?in mai mult aerul în piept înainte de a expira, atunci când împingeam m-a ridicat de spate la verticala pt ca masa nu se ridica, iar asta m-a ajutat foarte mult.

   Când doamna doctor mi-a zis ca bebe se love?te de un capat de col, a facut bosa ?i e nevoie sa îmi administreze un Nospa, nu m-am mai luptat cu ea. De?i îmi doream o na?tere 100% naturala, am acceptat. Ulterior am aflat ca puteam na?te ?i fara Nospa daca m-ar fi lasat sa schimb pozi?ia. A urmat partea de a?teptare când mi s-a spus sa nu împing. Îmi era imposibil! Sim?eam nevoia sa împing. A fost frustrant.

   Dupa ce ?i-a facut efectul medicamentul, am împins pe masa pe doua contrac?ii ?i l-am primit pe bebe pe piept la ora 6:45. Ne-au dat lacrimile de fericire! So?ul a fost atât de emo?ionat ca a uitat ca vroia sa taie cordonul ombilical dar, nu a uitat sa faca poze. Am avut câteva fisuri care mi-au fost cusute cu bebe pe piept. Am apreciat la doamna doctor ca nu mi-a facut epiziotomie de?i nu vorbisem cu dânsa despre acest aspect. Apoi l-au luat pe bebe ?i l-au dus la masuratori. Cu ajutorul Lilianei bebe a supt la sânul meu la 40 minute de la na?tere.

   Dupa plecarea Lilianei au urmat mici neplaceri la care nu ma a?teptam sa se întâmple într-un spital privat. O asistenta scârbita ca trebuia sa faca cura?enie dupa mine, prima baie a lui bebe mult prea devreme, la care nu am putut participa, bebe a fost îmbracat în hainu?e de feti?a, nepotrivite ca marime. La trei ore de la na?tere noi 3 înca eram singuri în sala de na?teri, eu eram le?inata de foame, epuizata, daca nu se rastea pu?in so?ul la doctora, cine ?tie cât mai stateam pe acolo. În schimb am primit absorbante destule, geluri de spalat pt bebe, creme, scutece, oricând aveam nevoie de asistenta eu sau bebe sunam la recep?ie ?i trimitea imediat pe cineva, am putut sa ne alegem meniul în fiecare zi, so?ul a stat cu noi în camera.

   În acea zi nu am putut sa ma odihnesc bine din cauza ca veneau diferite persoane sa ne controleze sau sa faca cura?enie. Dar eram fericita ca am reu?it sa nasc natural ?i bebe a dormit pe pieptul meu din prima zi. Ne-au externat dupa 4 zile din cauza unei hipoglicemii a lui bebe ?i de atunci totul a decurs exact cum mi-am dorit în ceea ce prive?te alaptarea. Am chemat-o pe Liliana ?i la spital ?i acasa, în calitate de consultant în alaptare, sa ma ajute sa-l alaptez cum trebuie, m-am documentat foarte mult ?i am reu?it. Bebe este ?i va fi alaptat la cerere pâna se va autoîn?arca.

Concluzia

În spital reu?e?ti sa intri în panica foarte u?or iar starea asta nu e compatibila cu na?terea naturala frumoasa, nemedicalizata, lini?tita. Personal am ales foarte bine momentul sa merg la spital. Nici prea devreme, nici prea târziu.