ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Saptamana 36
700 vizualizariBuna Larisia! Esti asa de cuminte zilele astea! Imi inchipui ca ai spatiu din ce in ce mai mic. Si eu ma chinui cu niste arsuri de la stomac cum nu am mai avut pana acum. Chiar si cand nu simt nici o arsura, daca beau sau mananc ceva fierbinte, parca as avea o rana deschisa pe gat. Dar trece repede cu o gura de apa rece. Pana la urma realizez ca toate simptomele de sarcina nu sunt chiar asa de netrecut. In primul trimestru, cand aveam greturi ma foiam prin pat si mi se parea ca nu se vor sfarsi niciodata. Acum am uitat de ele. In ultimul trimestru au inceput iar un fel de greturi si toate aceste arsuri, dar mi-am dat seama ca totul depinde de cum privesti lucrurile. Poti sa te asezi sa mori si sa te vaiti. Sau poti sa cauti solutii, sa incerci diverse remedii, de la alimente potrivite, sfarturi ale altor mamici si pana la gandire pozitiva, concentrare pe bebe si pe bucuria de a-l simti cum se dezvolta in interiorul tau. Ieri ma intreba o colega cat mai am pana nasc si daca am emotii. I-am raspuns sincer ca nu ma gandesc la asta acum. Adica nu stau sa imi fac ganduri care sa imi provoace emotii negative: teama de durere, sau teama ca ceva nu va iesi bine, anxietate, stres. La ce bun? Oricum nu pana in acel moment eu nu voi putea sa fac nimic. Asa ca ascult sfatul unei colege, originara din Republica Molodova care a nascut anul trecut si care a fost la un medic acolo in Moldova, unde esti obligat sa consulti si un psiholog pe langa ginecolog. (apropo: ar fi buna ideea si la noi). Si acest psiholog a invatat-o cum sa se concentreze doar pe copil, pe sentimentele pe care le dezvolta in toata perioada de sarcina, pe conexiunea cu copilul, pe dragostea cu care il asteapta sa vina pe lume, si atunci nasterea va fi foarte usoara. I-a si explicat de ce se intampla acest lucru. Copilul simte tot ce simte mama. Si daca tu iti cultivi doar sentimente de teama, stres, nesiguranta, copilul pur si simplu va simti acelasi lucru si va refuza sa vina pe lume. Nu va avea pozitia potrivita, sau vor aparea complicatii, tot corpul tau se va impotrivi si nasterea va fi mai dificila. Aceasta colega a mea era la a doua nastere. Primul copil are 16 ani. Si ce crezi? In urma cu 16 ani cand era mica si speriata si nu vorbise cu nimeni despre asta, travaliul a durat 12 ore, iar acum, desi avea acea experienta traumatizanta si ar fi putut sa fie si mai panicata, ea si-a ascultat medicul psiholog, a fost relaxata si atenta foarte mult la copil si in 3 ore jumate isi tinea fericita puiul in brate. Asa ca, Larisia de abia astept sa ne cunoastem si nu-ti face nici un fel de griji, eu voi fi calma, linistita, si plina de grija si iubire fata de tine, asa ca ne vom vedea foarte repede si cu minim de suferinta pentru amandoua. Te pupacesc in gand acum, si in curand mai mult! 
Comentarii