Buna dimineata Larisia! Dupa leneveala de ieri aproape ca ma asteptam sa ne trezim devreme in dimineata asta. De la 4.30 citesc articole pe internet despre cum sa cresti un copil fericit. Si uite asa, citind, mi s-a facut dor sa iti mai povestesc cate ceva. Cand o sa fii mare si o sa iti arat ce am scris in jurnal, o sa iti arat mai intai jurnalul scris pe care l-am inceput imediat ce am aflat ca o sa vii pe lume. Esti un copil asteptat, planificat, dar nu chiar asa de planificat. Pana la urma cred ca tu ai fost cea ne-a ales pe noi. Ai aparut in a doua luna de cand am luat noi decizia sa avem un copil. Recunosc ca am fost putin dezamagita cand am vazut dupa prima luna ca nu reusisem. Dar apoi tu te-ai hotarat sa vii in familia noastra si bucuria noastra a fost foarte mare. Multumim ca nu ne-ai facut sa asteptam prea mult.
Si sa stii ca o sa te amuzi cand vei citi acel jurnal, pentru ca pana pe la 5 luni cand am facut morfologia fetala, m-am adresat tie ca unui baietel. Tata asa ar fi vrut, iar eu voiam sa ii fac pe plac. Pentru mine era important doar sa aflu ca esti bine. Undeva in adancul sufletului, si eu si tata am simtit ca o sa fii fetita. Dar o sa vezi tu cum sunt adultii. Uneori nu prea mai stiu sa isi asculte instinctul. Oricum in acest moment suntem foarte incantati si nerabdatori sa fim impreuna, iar a avea o fetita ca tine mi se pare cel mai bun lucru care ni se putea intampla. Vad ca te-ai trezit si tu si incepi sa ceri mancare, asa ca te pupacesc in gand acum, si in curand mai mult!
Comentarii