Conteaza medicul care ne urmareste sarcina?

Conteaza medicul care ne urmareste sarcina? Eu zic ca depinde. Daca e o sarcina normala, cam orice medic ginecolog are pregatirea necesara sa citeasca corect o ecografie, sa interpreteze niste analize si sa ajute la aducerea pe lume a bebelusului. Provocarea apare in momentul in care sarcina e cu risc, apar complicatiile pe parcursul sarcinii sau chiar la nastere. Acolo, parerea mea, se vede diferenta dintre un medic ginecolog si un suflet inzestrat cu har (de la Doamne Doamne) si intuitie. Uneori, e mai mult decat in cartile citite sau practica facuta. Uneori, experienta nu ajuta, caci cazul este nou si provocarea pe masura. Unii medici se pierd, altii prefera sa nu se complice si paseaza pacienta la un coleg printr-o recomandare (diplomat). Exista, totusi, o a treia categorie, medicii care iubesc provocarile si vor ca pacienta lor sa iasa implinita din cabinet. 

La medicul ginecolog care imi urmareste sarcina am ajuns dintr-o intamplare, in urma cu aproximativ trei ani si jumatate. Mi s-a facut rau (tensiune ridicata, stari de lesin, ameteala) si am fost trimisa la ginecologie pentru a confirma sau infirma sarcina, banuita a exista. Ajunsa, urgent, la receptia spitalului, am cerut sa ma vada primul medic disponibil. Singura conditie a fost sa fie femeie, parca m-as fi simtit mai in largul meu. Fiindca avea o fereastra (probabil o consultatie anulata), m-a primit in decurs de maxim doua ore, nu mai retin exact. La prima vedere, parea o femeie rece, care strict punea intrebarile de rutina si nu risipea vorbe. Pe parcurs, am descoperit-o ca fiind un medic de exceptie, care iti asculta fiecare intrebare si iti raspunde cu rabdare. Avand o sarcina cu risc, a stiut ce si cat sa imi dea sa faca organismul sa duca sarcina cat mai mult timp. Mi-a expus toate riscurile si scenariile posibile intr-un mod direct, fara ocolisuri, lucru care pe sot l-a bulversat. La un control a iesit cu zece minute inaintea mea din cabinet, fara a-si lua la revedere. Cand i-am spus ca a fost nepoliticos, mi-a marturisit ca nu a mai facut fata la cele auzite. Ca trebuie sa schimb medicul, inainte sa intru in depresie. Ei bine, cu timpul, majoritatea scenariilor s-au adeverit, insa eu eram pregatita, pentru ca stiam de ele. Stiam ca voi face preeclampsie, ca e posibil sa se desprinda placenta de uter, ca pot aparea complicatii la nastere, ca bebelusul va fi prematur. Am trecut, alaturi de ea, cu brio peste provocari. A fost sigura pe ceea ce face si pe ceea ce recomanda. Nu a ezitat si rezultatele se vad - am o minunatie de fetita, nascuta prematur, dar sanatoasa si vioaie. Intre timp, sotul a ajuns la concluzia ca e un medic de exceptie, unul dintre putinii medici ginecologi veritabili din oras. Asa cum e ea, scurta la vorba, serioasa si directa. 

Acum, la cea de-a patra sarcina, tot la dansa am apelat. La a doua, care s-a terminat cu un avort spontan incomplet, trebuia sa merg la dansa la controlul de trim I; fiind pandemie, am hotarat ca ajunge unul in saptamana 12-13. Nu am mai apucat, caci am ajuns la maternitate la urgenta, cu metroragie. Acolo mi-a facut raclajul medicul de garda. La a treia sarcina am apelat la maternitate, in ideea ca banii de nastere ii voi folosi pentru a cumpara fetitei una alta. Mare greseala, sa te zgarcesti fix in situatii de genul. M-au diagnosticat cu risc de avort, am primit tratament de sustinere a sarcinii si am fost trimisa acasa. La urmatorul control (caci eu am sangerat 3 saptamani), dupa o saptamana, mi s-a spus de catre medic, ca el nu e convins ca exista o sarcina, in conditiile in care ea fusese confirmata si am primit si tratament. Am fost trimisa acasa pe semnatura mea, cu recomandarea sa imi fac analize de sange. Am incercat sa imi fac o programare la medicul ginecolog cu care nascusem fetita, insa era in concediu. Am mers la un altul care mi-a prescris un medicament pentru eliminarea unei sarcini oprite din evolutie sau resturi de sarcina. Nu era convins ce e. Sotul insista sa o sun, chiar daca e in concediu, poate a revenit, poate are un sfat de dat. Am sunat-o si m-a chemat la dansa. Dupa jumatate de ora de analizat situatia la ecograf, imi spune direct: e greu de diagnosticat, dar cred ca ai sarcina extrauterina; fa-ti analizele astea, haide cu rezultatele, daca e ce cred, facem o laparoscopie (operatie mai putin invaziva); in cel mai rau caz, nu e nimic, dar eu cred ca este o sarcina pe trompa si nu am vrea sa se rupa trompa si sa faci ceva. Doamne fereste! Cu inima cat un purice am facut operatia si, intr-adevar, a fost o sarcina care nu era prinsa unde trebuia. Din nou, practic, m-a salvat. 

Revenind la sarcina curenta, de cum am vazut testul de sarcina, mi-am facut programare la dansa. Costa, intr-adevar, sa nasti la un spital privat, insa merita, mai ales daca sarcina e cu risc si nasterea cu posibile complicatii. Esti mult mai linistit ca pacient si ai incredere in medicul tau. Stii ca va merge pana in panzele albe pentru tine. Nu zic hop pana nu am trecut de nastere, insa pana in acest punct, medicul meu ginecolog mi-a dovedit ca e alaturi de pacienti, ca ii pasa, ca isi da interesul. Recent, fiind luna concediilor, m-a anuntat ca lipseste o saptamana. Daca e ceva, orice, sa o sun pe colega ei, ca si cum as suna-o pe dansa. Se va ocupa de mine, intocmai. Aceasta asigurare ca totul va fi bine si daca ea este in concediu, ma face sa o plac si mai mult. Iau in continuare tratamentul prescris de dansa (pentru anemie, hipertensiune, sarcina), ii ascult sfaturile (de la regim, la faptul ca nu e recomandat sa ies din oras cu masina, in ideea ca oricand pot sa nasc prematur) si ii multumesc lui Doamne Doamne ca am ajuns si in saptamana 34. 

Despre regimul alimentar in sarcina si ce gatim, in episodul urmator..