Diabetul gestational (de sarcina)

Analizele de trimestrul II aveau sa imi aduca un nou diagnostic: diabet gestational (de sarcina). Este o conditie temporara, aparuta doar in timpul sarcinii. Practic, corpul nu produce o cantitate adecvata de insulina, iar ca urmare nivelul de glucoza din sange este crescut. Dintre categoriile cu risc, eu am bifat-o pe cea cu obezitatea (am pus 33 de kilograme in prima sarcina, ajungang de la 60+ la 90+, dand jos, pe urma doar jumatate, punandu-le usor inapoi in a doua sarcina), dar si cu hipertensiunea (cica merg mana in mana cele doua). Ca simptome, inca din luna a doua de sarcina am simtit ca ceva nu este in regula, insa am pus totul strict pe seama sarcinii. Eram obosita mai tot timpul si imi era sete din jumatate in jumatate de ora. Ba mai mult, in luna a doua de sarcina, fiind prezenta la un eveniment in familie, am mancat o felie de tort, iar a doua zi mi-a fost extrem de rau. Am zis ca poate am facut intoxicatie alimentara, ca nu mi-a 'picat bine' tortul. In luna a patra, un alt eveniment in familie, acelasi cofetar, aceeasi stare de rau a doua zi. Eram convinsa ca ceva e in neregula cu tortul. Insa ceilalti nu aveau nicio stare de rau. Ciudat. Ei bine, dupa ce mi-am facut testul de toleranta orala la glucoza, la recomandarea medicului ginecolog, am descoperit diabetul gestational in toata splendoarea lui. Am fost la un medic diabetolog, care mi-a dat un aparat de monitorizat glicemia, un regim strict si multe incurajari si analize suplimentare. Eu, cu o frica inexplicabila de intepaturi, trebuia sa ma intep de bunavoie de 6 ori pe zi, la trezire, pe nemancate, la doua ore dupa micul dejun, inainte de pranz, la doua ore dupa pranz, inainte de cina si, ati ghicit, la doua ore dupa cina. Valorile nu au iesit bune, dar nici exagerate, la fel si analizele, ceea ce insemna ca se putea regla din regimul alimentar. Mai bine asa decat optiunea doi: injectiile. Diabetologul mi-a spus in fata: ori tii regim strict, ori ajungem la injectii. Mai bine ma abtin, decat sa fiu intepata. Zau asa. 

Avand in vedere ca nu aveam voie, oricum, sare (din cauza hipertensiunii), acum nu aveam voie nici zahar. Grozav. Eu, de mica, am fost gurmanda. Imi placea sa am mirodenii variate in casa si sa descopar (si sa savurez) gusturi noi. Acum, insarcinata fiind, nu aveam voie sa mananc o gramada de lucruri care imi placeau maxim, gen muraturi, gem de capsuni, pizza, paste, mici, sau sa beau sucuri naturale sau siropuri. Daca nu se incadrau la continut de sare, se incadrau la continut de zahar. Asa ca, am ajuns sa tin o lista cu ce am voie, pe usa de la frigider, pana ce am memorat-o. La urmatoarele analize mi-a iesit o usoara anemie, dar nu m-a mai surprins. Am luat calciu, magneziu, fier, zinc, seleniu, acid folic, un complex de vitamine si aspenter, toate la recomandarea medicului. Adevarul e ca am inceput sa ma simt mult mai bine. Primele doua saptamani au fost decisive, pentru ca ma simteam flamanda insa, in timp, am descoperit ca se poate manca si sa te saturi si la regim. Carnea de porc am inlocuit-o cu cea de vitel si cu peste, pui oricum mancam, piperul a devenit prietenul meu, in loc de sare, iar rosiile, castravetii, vinetele au inlocuit cu succes cartofii. Am norocul sa am sustinerea maxima a sotului, asa ca m-am adaptat relativ repede la noul stil de a manca. 

Totusi, visez ziua in care voi reveni acasa cu puiul meu, de la spital, si sotul ma va astepta acasa cu o pizza mare! (facuta de el, ca doar e bucatar)

Despre vergeturile mele in sarcina, in episodul urmator..