Buna, draga mea, Ema!
Imi dau seama ca nu ti-am povestit nicodata cum ti-am ales numele.
Nu stiu cum vom fi eu si tati peste ani, cand vei citi tu aceste randuri, insa amandoi parintii tai au fost plini de viata si putini nebuni la varsta potrivita:)
Mamica ta venea in fiecare vara la mare, pe atunci nu ma gandeam ca voi ajunge sa locuiesc la malul marii...si intr-o vara, cand eram in liceu, ma intorceam acasa si ma gandeam ca prietenele mele ma vor intreba daca mi-am facut un prieten la mare, cum m-am distrat etc...asa ca m-am hotarat sa le spun o mica minciunica...si am inventat un personaj drept iubitul meu, nu mai tin minte exact detaliile. M-am asteptat ca ma vor intreba cum il cheama si dupa ce m-am gandit ceva vreme, mi-am dat seama ca Andrei este cel mai frumos nume de baiat pe care il stiu, exact cum il cheama pe tatal tau – stai linistita, nu l-am ales doar dupa nume, a fost doar o coincidenta fericita!
Dupa ce am ales numele iubitului imaginar, mi-a trecut prin minte ca mi-ar placea sa am o fetita candva pe care sa o cheme Ema. Toate astea i le-am povestit tatalui tau cand eram in luna de miere acum 4 ani si el a zis ca daca vom avea o fetita, atunci o va chema Ema!
Draga mea, numele tau l-am ales eu cu 15 ani inainte sa te nasti!
Daca erai baietel, te-ar fi chemat Stefan (mami si tati s-au gandit la el imediat cum am aflat ca vom avea un bebe) si mami la un moment dat, ar fi vrut sa te cheme Andreea, ca pe tati, sa va fac un tort mare de Sf. Andrei, sa va sarbatoresc impreuna insa, tati a zis ca fata lui este prea deosebita ca sa aiba un nume atat de comun, asa ca am ramas tot la Ema.
Chiar zilele trecute m-am uitat ce semnificatie are si mi-a placut – tot, complet, atotcuprinator, universal, asa sper sa fie viata ta, iubita mea!
Te iubim mult, micuta noastra!
Comentarii