In urma cu 2 zile am citit un articol despre cat de neplacute sunt nasterile si tratamentele aplicate pacientelor in spitalele din Romania.
Astfel mi-am amintit de prima mea nastere,pe cand eram foarte tanara ,in urma cu 16 ani,la Maternitatea Giulesti din Bucuresti.Am fost internata sambata seara la ora 18.00.Doctora de garda a spus :"nu vei naste azi,maine dimineata".In jurul orei 01.00 au inceput contractii nu insuportabile,dar destul de neplacute...Am fost transferata de la salon la sala de nasteri si mi s-a spus sa nu ma dau jos din pat cu nici un chip.Simteam nevoia sa merg la toaleta tot timpul.In sala erau o infirmiera si o asistenta,care stateau intr-o camaruta speciala pt ele.Din cand in cand se mai uitau la mine.Am prins momentul cand au plecat dupa cafea si am plecat la toaleta.Noroc ca am apucatsa imi fac nevoile.Infirmiera a venit tipand dupa mine:"Ce ai draga vrei sa nasti in wc,iesi de-acolo!"si mi-a dat...o galeata !!!!si a zis "aici vei face!" si eu am zis" nu ,multumesc am facut".M-a condus in sala si dupa o vreme,asistenta mi-a masurat dilatatia,era 6,dupa care mia- rupt membranele"Nu stiam nimic la vremea acea,nici ce trebuie sa fac,nici daca ce fac ele este bine.La vreo ora contractiile erau mai dese,dar dilatatia nu era mai mare.A venit un doctor sa ma vada.M-au luat de pe pat si m-au dus pe masa de nasteri.Doctorul a zis ca nu sunt gata,si sa mai stau in pat.Ridicandu-ma brusc,in momentul in care am vrut sa ma dau jos9fara nici un ajutor,bineinteles) am vomat."Asistenta a zis 'ce faci draga ,il superi pe domn'doctor?!!!"Ochii mi-au cazut pe un teu din acela,cu carpa,mop,si ma-m repezit sa sterg.Vreau sa zic ca nimeni nu a zis lasa ca sterge infirmiera,cum sa faci tu asta!"Doctorul a plecat si eu am ramas pe pat.Durerile erau din ce in ce mai puternice.La 7 dimineata au inceput insuportabile!Dar nu am tipat nici o clipa,imi era teama sa nu tipe ele la mine,sa ma certe ca fac galagie si sperii ceilalti pacienti,Asa ca am suferit in tacere.doar strangeam patul cutoata puterea,si gemeam din cand in cand.Dupa ora 7 am inceput sa ma dilat.Era duminica dimineata,nici urma de doctor....asa m-am chinuit pana la 10 fara ceva.Asistenta ma pozitionasepe pat cu picioarele desfacute spre ea sa vada.Intre timp statea de vb cu inf.la cafea,la mic dejun...si se uita la mine.La un moment dat s-a ridicat si zice hai ca naste,iar eu am pus mana si simteam ceva moale,jos,si am simtt ca eram foarte dilatata.Si ele au spus"hai da-te jos ,mergem pe masa "aM FOST NEDUMIRITA O CLIPA,MA GANDEAM CUM SA MA RIDIC DACA STRIVESC COPILUL,DAR NU AM AVUT TIMP,M-AU LUAT DE brate si m-au dus pe masa,erau cativa metri ..sa zic vreo 3-4 dar am mers atat de cracanata ca credeam ca imi voi rupe picioarele,nu ma gandeam decat la copil"daca il strivesc".Si apoi ,pe masa fiind a,m auzit-o pe asistenta spunandu-i infirmierei ceva de genul sa stea la usa .Si INFIRMIERA A MERS SI A ZIS "NU E NIMENI"intre timp imi spunea sa imping,apoi se pregatea,isi punea sortul ,ca o folie de plastic,si manusile,A zis sa imping fara sa se uite ce se intampla la mine,si cand s-a uitat zice "hooo gata gata,of ai impins prea tare,te-ai rupt..."incateva momente dupa aceasta,am nascut,Vazandu-mi baietelul gras si frumos,si o piele curata si roz,am uitat de toata durerea,si a fost pt prima data dupa acea noapte cand am plans, dar de fericire.Ce a urmat a fost mai dureros parca,cusaturile nu se mai opreau,simteam ca ma urc pe pereti,am facut cadere de calciu,mi s-au pus carcei la picioare,si am avut si hemoragie,moment in care asistenta s-a speriat.Dupa ce m-a cusut,mi-a pus gheata pe burta apoi un sac cu nisip,aveam dureri ingrozitoare,nu l-am suportat mult,L-au dat la o parte cand a vazut cat sange pierdeam...In cele din urma m-au dus la salon,nu aveam voie sa ma dau jos ,sa merg la alaptat...La ora 18.00 dupa amiaza am incercat sa ma duc si aproape am cazut jos pe coridor.Nu vroiam decat sa vad ca bebelusul este bine si sa il alaptez. Apoi in fiecare clipa m-am gandit de ce nu a comunicat cu mine asistenta,de ce u a chemat un medic.Raspunsul logic era pt ca vroia sa primeasca ea banii pentru nastere.Mutandu-ma de la salon,lla sala de nasteri,ea si infirmiera au vazut toate lucrurile mele,au vazut ca am bani la mine...altfel nu imi explic de ce sa faca ceva pe ascuns,Infirmiera mai tot timpul a tinut-o"de 6",a pazit usa! Urmatoarele zile au fost la fel de neplacute...dar a fost minunat cand am scapat cu bebelusul de acolo.Am fost cea mai fericiita cand am putut sa ies pe usa spitalului cu el in brate! Sunt sigura ca la fel stau lucrurile in spitalele noastre pentru toate mamicile fara bani,sau care nu dau bani,sau care sunt neinformate si fricoase asa cu am fost eu la 21 de ani.
Comentarii