Buna seara tuturor!
Asa cum am povestit data trecuta,toata familia a fost surprinsa,intr-un mod fericit de acest eveniment din viata noastra.Nu speram decat sa fie bine pana la capat,o sarcina fara probleme,si un copil sanatos.Eu sunt foarte optimista in acest sens si gandul meu este "daca Dumnezeu mi-a daruit acest copil,mi l-a daruit cu un scop si sunt sigura ca doar a facut-o pentru ca ne iubeste,deci va fi BINE!".
Sunt fericita ,de cate ori plec de la vizita medicala plina de sperante si incurajata de medic care imi spune tot ce vrea sa auda o mamica"bebelusul este Bine,se dezvolta,normal..."si nu o spune doar pt.a ma incuraja ci pt ca este real.
Este o sarcina usoara pana acum,fara greturi fara stari de rau,fara pofte ciudate,doar tensiune si mici dureri ale sanilor si urinari dese.
In primele 2-3 luni ,desi vazusem ecografia si doctorul confirmase pe langa aceasta sarcina,totusi imi puneam intrebari,sunt sau nu sunt(nu imi venea sa cred :D....dar era adevarat.Sotul meu radea de mine,si facea glume "cum domne' sa nu simti ca esti insarcinata?!",si ii ziceam "acum incept sa inteleg acele femei care nu stiu pana la 5 luni ca au un bebelus in pantece"...ciudat si prostesc,dar dupa atatia ani fara nici o sarcina,deja cand ma resemnasem ca nu voi mai avea vreuna vreodata....si sa se intample pe neasteptate...m-au dus la tot felul de ganduri...Acum la 24 de saptamani,dupa morfologie sunt intr-adevar o mamica fericita care va avea si FETITA mult dorita! 
.
Comentarii