Mama mi-a facut o surpriza placuta: a venit in vizita, sa ma mai ajute prin casa pentru sarbatori. Cat timp Paul, cel mare, dormea, eu cu Martzi m-am dus in piata pentru cumparaturi. Am fost plina de energie si de veselie, si m-am gandit, hai sa fac o vizita la asistenta maternala care a avut grija de Martzi inca de mic. Doar cand am inceput sa ma apropii de locuinta doamnei am inceput sa am emotii: oare Martzi o s-o recunoasca? oare o sa planga? Speram ca Martzi sa adoarma pana cand ajung la doamna.
Martzi a ajuns la asistenta maternala la varsta de 1 luna, direct din maternitate. 10 luni a fost ingrijit si iubit de aceasta femeie minunata (cum sunt aproape toate asistentele maternale pe cere le cunosc), iar 7 octombrie este ziua in care Martzi a intrat in familia noastra (peste o luna o sa avem si sentinta finala, va deveni de-al nostru oficial). 10 luni versus 2 luni. Oare copilasul meu drag cat isi mai aminteste din acele primele 10 luni?
Cu emotiile mele era deja prea tarziu sa ma intorc, deja ma astepta asistenta. Si nici asta micu n-a adormit, era treaz si vesel. Am chemat asistenta maternala sa iasa in fata blocului. In secret imi era teama ca locuinta cea veche sa nu ii trezeasca mai multe amintiri lui Martzi si sa nu cumva sa planga de dorul ei.
Dar pana la urma totul a decurs ca roata. Atat doamna cat si domnul au venit, l-au dragalasit pe asta micu, iar Martzi se bucura de ei, radea. Se vedea ca i-a recunoscut dupa 2 luni de absenta. Dar se uita mai des la mine, de parca m-ar intreba "imi dai voie sa ma bucur un pic si pentru ei?" Apoi am mai stat un pic de vorba, i-am povestit ce noutati mai face (deja sta stabil pe fundulet), cat a mai crescut (800 grame in 2 luni), ce mai mananca (mancarea pa care o mananca si familia, nu ii mai gatesc separat), cum mananca (din biberon bea doar laptele, restul cu lingurita), numarul dintilor este la fel zero.
Vizita a durat cca 15-20 de minute. La plecare, ca si cum asa ar fi normal, Martzi a inteles ca mergem acasa, caci acasa este familia lui care il asteapta si il iubeste. Martzi s-a despartit cu aceeasi veselie cu care i-a intampinat. Eram mandru de el, dar si de mine.
Asistenta maternala s-a bucurat enorm de aceasta vizita. Stiu cat de greu i-a fost sa se desparta de un copilas pe care l-a crescut inca de mic, cat o sticla de apa minerala. Parintii adoptivi nu sunt obligati sa tina legatura cu asistentele maternale. Eu insa consider ca nu putem sterge din memoria copilului aceste persoane, nu putem lasa un gol, fara nici o amintire.
Mi-am amintit cum era in etapa cand inca faceam vizite la asistenta maternala (AM). Mergeam din 2-2 zile timp de 5 saptamani. Martzi s-a obisnuit repede cu prezenta mea, inca de la inceput statea foarte linistit in bratele mele. Era mereu vesel, manca bine, era frumos ingrijit. Insa erau unele lucruri care ma deranjau la AM, sau lucruri pe care eu le-as fi facut altfel. Acest copil era aproape mereu tinut in brate (a fost iubit foarte mult, nici nu se pune intrebarea). Insa nu era destul de stimulat. La 10 luni inca nu statea pe fundulet, nu i se punea jucarie in fata luni, ca sa se indrepte spre el. 90 la suta din mese erau administrate cu biberonul (era facuta o gaura mare de 5 mm), chiar si marul cu biscuitul il manca din biberon. Era socializat doar cu AM, cu sotul ei si cu un alt copilas mai mare cu 2 luni, aflat si el la AM.
Pana la urma fiecare isi creste copilul asa cum crede ca e cel mai bine. Cate case atatea obiceiuri spune o zicala in lb maghiara.
Cand l-am adus acasa pe Martzi in data de 7 octombrie, primele 3 saptamani au fost foarte epuizante atat pentru mine cat si pentru noul venit in familie. Dar impreuna am reusit pana la urma sa intram in ritmul nou de viata. In aceste 2 luni de cand il avem printre noi pe micutul Martzi a cunoscut si a fost adorat si tinut in brate de cel putin 30 de persoane, si el a zambit la toti. Se vede ca omul este o fiinta sociala, ii place sa fie inconjurat de oameni.
Sunt mandru de el. Suntem deja o familie cu doi copii. Doi copii intr-un singur an!
Comentarii