Zilele astea am aflat si eu de aceasta minunata sectiune, "Jurnal de sarcina", unde mamicile si viitoarele mamici pot sa isi impartaseasca gandurile si trairile legate de minunile lor. Mi-am dat seama ca am si eu nevoie de asa ceva, intrucat vremurile in care tineam un Jurnal clasic au apus de cativa ani :)
Povestea mea este simpla si frumoasa. Inca de cand ne-am casatorit, in anul 2010, eu si sotul meu am decis sa asteptam vreo 2-3 ani pana sa incercam sa avem un copilas. Consideram ca suntem prea tineri (amandoi aveam 24 de ani atunci) si ne doream sa mai vedem si noi lumea... Anii au trecut, iar in primavara am decis sa renunt la anticonceptionale, pentru ca stiam ca e nevoie sa treaca un pic de timp de cand renunt la ele si pana sa incerc sa fac un bebe.
Dupa ce ne-am intors din concediu, la finalul lunii iulie, am hotarat ca suntem pregatiti sa incepem "treaba" ;). Am inceput sa imi calculez cu atentie zilele fertile, dar pentru a fi siguri, timp de vreo 10 zile l-am "terorizat" pe sotul meu aproape in fiecare zi. Cu doua zile inainte de data la care trebuia sa imi vina ciclul, deja ma tot framantam, imi faceam ganduri si sperante... si nu am mai rezistat. Am fugit la farmacia de langa locul meu de munca si mi-am luat un test de sarcina. Mi l-am facut la serviciu, nu mai aveam rabdare pana acasa: doua liniuteeeeeee! E drept ca a doua era foarte palida, dar erau doua! Nu imi venea sa cred! Cum sa ne reuseasca din prima? :)) L-am sunat pe sotul meu imediat, nu ii venea nici lui sa creada! In urmatoarele zile am stat ca pe ace, nu cumva sa fie alarma falsa si sa imi vina... dupa vreo 3 zile am facut un nou test, pe care cele doua liniute se vedeau si mai bine si abia atunci am putut sa ma bucur cu adevarat.
O vizita la ginecolog in urmatoarea saptamana mi-a confirmat 100% bucuria: eram insarcinata! Am dat repede vestea celor din familie, iar dupa vreo doua luni si celor de la serviciu. Primul trimestru de sarcina a fost unul foarte usor, din fericire. Nu mi-a fost rau, greturi foarte rar, doar alternam perioadele in care mancam tot ce prindeam cu cele in care nu voiam nimic din ce aveam in frigider. Dupa primul trimestru nu ma ingrasasem deloc, conform cantarului, doar mi se conturase o burtica mica-mica. Singurul simptom persisent a fost oboseala si somnolenta, as fi dormit oricat :)
Trimestrul doi a debutat cu doua episoade in care mi-a fost rau (de altfel, singurele), din cauza unor mirosuri, nu efectiv de la mancare. In rest, aceeasi somnolenta, burtica a inceput sa creasca, dar foarte putin. De felul meu sunt inalta si slaba, iar acum, la 21 de saptamani, din spate inca nici nu se observa ca as fi insarcinata, nu mi s-au umflat nici fata si nici picioarele, doar burta ma da de gol ca am un bebe mic inauntru...
Comentarii