Dragul meu baietel mic,
Astazi iarasi am stat singurei acasa, tati e plecat toata ziua... Uneori sunt suparata pe el ca îmi da senzatia ca nu-i pasa de noi, mereu îsi gaseste alte treburi...., dar ma linisteste gândul ca în adâncul sufletului ne iubeste pe amândoi, ca doar pentru noi el face totul...
Burtica creste , ma chinuie groaznic durerile de spate, având probleme cu coloana nu pot sta prea mult în picioare si nici chiar sezând pentru ca toata greutatea se lasa pe coloana... Dar totul este trecator, sper ca dupa nastere sa-mi revin repede, mai am înca un pic. Sper ca în acele zile sa-mi fie alaturi familia mea si mai ales sotul, adica taticul tau! Oricum familia mea va juca un rol foarte important în viata si în educatia ta, micutule, ei vor fi sprijinul nostru, alinarea, mângâierea noastra, le vom pasi des pragul si le vom fi mereu recunoscatori pentru tot ce au facut pentru noi. Mai deloc recunoscatori vom fi socrilor , care sunt niste oameni josnici, meschini si zgârciti, ei ne-au pus numai bete în roate în relatia mea cu taticul tau. Sper sa ai norocul sa nu-i cunosti nicicând!
Dar sa nu mai scriu de rau, ar trebui sa ma gândesc la bine acum si la viitorul tau, Ianis, care mi-as dori sa fi unul luminos si voi depune toata straduinta mea ca sa fie asa!
Te iubesc deja, baietelul meu!!!
Comentarii