Am asteptat morfologia fetala cu atata nerabdare si eu si tati... emotii, vedeam fotografii pe internet cu pozitiile bebelusului, mutrisoarele, credeam ca si tu vei face acelasi lucru. Ce am omis eu este ca tu nu esti ca alti bebelusi.
Am ajuns la cabinet, nu a vrut doamna doctor sa mi faca cd (mai aveam putin si plangeam de nervi pt ca noua ni se spusese la telefon ca se poate) si a inceput consultatia. Initial mi a spus de organele mele (si eu muream de nerabdare sa te vedem pe tine) si a ajuns la o parte care m a speriat teribil: bataile inimioarei tale. M a rugat sa nu mai respir asa adanc deoarece nu ti putea prinde bataile inimii cum trebuie. Atat mi a trebuit! M-am panicat, nu mai puteam respira normal, ne am chinuit o jumatate de ora numai cu partea asta. Deja incepuse sa se enerveze si eu facusem atac de panica. Si ti am auzit perfect inimioara dupa un timp... Doamne ce sentiment! Am vazut ca ai tot ce trebuie, esti dezvoltat normal, dar putin mai slabut (semeni cu tati :) ). Nu ne-ai aratat decat profilul, oricat s-a chinuit doamna doctor cu noi (m-am intosr pe ambele parti, am tusit, degeaba! ). Insa, dragul nostru, ai o problema cu manutele neastamparate. Parca erai vedeta si erai urmarit.
Ni s -a confirmat ca esti baietel. Ce fericire! La cat mi am dorit eu fetita, eram dezamagita daca mi s-ar fi spus ca esti fata.
Mami si tati te iubesc enorm si-ti multumim pt toate zilele fericite pe care, desi nu te-ai nascut, ni le oferi! Esti, iti spun pt a suta oara, minunea noastra!
Comentarii