Dupa doua saptamani de stat in pat care pareau ca nu se mai termina, am ajuns din nou la doctor. *Saptamani in care am citit tot ce se putea citi despre hematom (inclusiv toate comentariile de pe toate forumurile), in care am plans si m-am rugat, saptamani in care treceam de la speranta ca va fi bine la disperare si iar la speranta.*
Am primit vesti foarte bune!! Hematomul nu mai era, deci puiutul meu era bine! Nu am sa uit niciodata emotia si bucuria pe care am simtit-o cand am vazut pe ecranul ecografului cum dadea din manute si din picioruse iubitul meu mititel din burtica la 9 saptamani! Si acum, cand scriu, imi dau lacrimile. Tati era si el foarte emotionat. Cand am plecat de la doctor si cateva zile dupa, ne uitam unul la altul si zambeam cu gura pana la urechi.
Comentarii