O sa incerc sa ma prezint mai bine decat am facut pana acum... am 36 de ani in prezent, am fost o adolescenta tulburata, din cauza unor probleme de familie, primul meu prieten m a cerut in casatorie la 16 ani iar eu, caitand linistea, am acceptat... 1 luna dupa nunta am ramas insarcinata, visam la familia ideala, parinti copii si liniste in primul rand.. cu o saptamana inainte sa implinesc 17 ani, am inceput sa sangerez, eu stiam ca e normal sa mai sangerezi in timpul sarcinii, asa ca n am bagat de seama, in aceeasi zi, pe la 11 noaptea s a pornit hemoragia si am avit avort spontan. Aveam in jur de 12 s asa ca am trecut prin primul chiuretaj din viata mea.. nu stiam prea multe despre sarcina, fertilitate, asa ca la 5 luni de la chiuretaj, eram deja insarcinata in 9s.. in seara cand am vazut din nou sangerare, am fugit la spital, dupa 2 zile internata fiind, primesc crunta veste ca e oprit in evolutie. Chiuretajul nr 2 . Decidem sa asteptam pana incercam din nou, dupa aproape un an, bucurie mare, sarcina merge bine, cu ceva probleme de mentinere, dar merge inainte.. nasc cu 2 luni inainte sa implinesc 19 ani, o fetita de 3800 raza noastra de soare. Din pacate familia la care eu visam, s a destramat repede.. dupa mai multe episoade in care am fost lovita de sot, cand fetita avea 3 ani, decid sa divortez. Tatal fetitei rupe orice legatura cu fetita, ca razbunare ca am avut curajul sa spun stop.. aveam 21 de ani, un copil in brate si un divort destul de urat in spate.. am zis ca nu ma mai marit niciodata, nu voiam sa ma mai simt neputiincioasa in fata unui barbat..si totusi inevitabilul s a produs. Incep o relatie cu un barbat, aveam 28 de ani ,ne mutam impreuna, dupa 7 luni test de sarcina pozitiv. Noi am vb mult pe tema copiilor ,si amandoi ne doream o familie mare si implinita.. copii sunt binecuvantarea casei..Bucurie mare, inclusiv fetita era foarte bucuroasa ca nu o sa mai fie singurul copil, noi aveam deja stabilita data nuntii, toate intrau in normal.. cu 2 luni inainte de nunta, sangerare din nou, avort spontan , chiuretaj nr 3... la 6 luni de la pierdere, raman din nou insarcinata, sarcina cu probleme, dar reusesc sa ajung la termen, nasc la 40s3z, un baietel de 4050... dupa 2 ani si un pic, test de sarcina pozitiv.. temeri dar si bucurie, sarcina din nou cu probleme, dar ajung la 41s, nasc prin cezariana o fetita de 4400 gr... dupa nasterea fetitei, mai obtin din nou 2 teste de sarcina pozitive, care se soldeaza din nou cu alte 2 chiuretaje. 5 in total ... in prezent, dupa multe investigatii si interventii(care le am povestit intr o postare anterioara), prin FIV, obtin sarcina mult dorita.. in prezent am 7s, pana trece primul trimestru, cand au fost pierdute toate sarcinile anterioare, cred ca o sa mi se para o vesnicie.. imi doresc asa de mult sa fie bine, si ma simt asa de neputincioasa ca nu pot face altceva decat sa urmez tratamentul prescris si sa astept sa treaca timpul. Asteptarea ma omoara... spuneti o rugaciune si pt mine, cele care credeti ca ajuta, frica imi umbreste bucuria si chiar ni reusesc sa fiu linistita...
Comentarii