...dupa operatie toata ziua si toata noaptea a fost o agitatie maxima, nu am dormit deloc, am avut dureri si am asteptat cu sufletul la gura dimineata sa vina asistenta sa imi scoata sonda pentru a ma putea da jos din pat sa merg sa il vad pe bebe ( care tre sa stea cateva zile sub observatie si nu l-am putut vedea dupa nastere).Bineinteles ca am incercat sa ma dau jos inainte sa vina asistenta ajutata de mama, dar nu am reusit, durea prea tare.Intr-un final a venit asitenta , mi-a scos sonda, m-a dus la baie, am reusit sa ma spal pe fata, si am mai facut cativa pasi.Am mai stat putin pe marginea patului pentru ca eram foarte ametita si pentru ca atunci cand tateam in picioare aveam impresia ca venea burta brusc in jos si ma durea foarte tare.Dar nu mai aveam rabdare...cu ajutorul mamei am reusit si am plecat, pana in camera din fata salonului meu , acolo era tinut bebe....si....l-am vazut.....greu de exprimat in cuvinte, sa plang, sa rad, de abia stateam in picioare, un ghemotoc de om, in pozele facute de ai mei parea un urias, cu o fetisoara blanda, statea cuminte tragea dintr-o suzeta.As fi vrut sa il iau in brate , dar avea legat de el un fir care ii monitoriza pulsul...nu s-a putut...nu am putut sa stau foarte mult, ma luase deja cu ameteala si cu calduri......nu m-au mai lasat sa stau , mama si asitenta...Am mers inapoi in salon mai mult plangand....stand in pat ma tot uitam la fotografiile de pe telefon cu el...e tare simpatic.....un pui mic...
Comentarii