-
Cred ca abia acum am reusit sa ma "acomodez" in adevaratul sens al cuvantului cu sarcina...cu noua (Dar vechea:)) ) mea conditie...de femeie insarcinata.
Afland acum ca asteptam o fetita si ca totul pare a fi in regula, cumva m-am linistit si am inceput sa fac planurile de viitor...asa cum am facut si la primele doua sarcini.
Pe undeva... imi pare tare rau si ma oftica faptul ca daca faci cumva mai mult de doi copii, cel de-al treilea este vazut doar ca "al treilea" , "numarul 3" , "cel mai putin dorit", " o intamplare", "iar gravida ", "ce o fi fost in capul vostru" , s.a. , si nu simplu ca.. o fiinta unica si la fel de mult iubita... Desi, DA! Nu a fost programat, nici macar gandit ca va fi sa vina...dar Dumnezeu a vrut si noi nu suntem nimeni sa ne opunem sau sa judecam. Este dosr un copil, indiferent de momentul cand a venit intr-o familie sau de al catelea a fost in familia respectiva.
De ce spun ca abia acum m-am obisnuit cu sarcina in adevaratul sens al cuvantului? Tocmai datorita faptului ca toata lumea are fel si fel de reactii la.. al treilea copil... deja scriu cu frica si sila aceste cuvinte " al treilea, a treia oara" ..
Toata lumea din jur aproape m-a facut sa ma simt "vinovata", "rusinata", sa simt ca am gresit cumva..pana si persoanele straine au o reactie de "...wow".
Cumva cred ca si perioada de inceput de sarcina m-a facut in sine mai vulnerabila si avalansa de hormoni m-a facut sa fiu mai putin puternica si impunatoare in fata celor din jur.. ( de obicei nu sufla nimeni in fata deciziilor mele :)) ), dar acum am permis prea mult sa fiu pusa pe ganduri si sa pun la indoiala faptul ca am luat o decizie buna si corecta.
Faptul ca o simt miscand mult in burtica, ca ma trezeste dimineata, ca copilasii mei pupa burtica si deja o iubesc pe surioara lor ma face tare tare fericita, sigura pe mine si puternica, puternica de tot.
Am inceput sa ma gandesc cu drag la momentul nasterii, la ce voi simti vazand-o , la cumpararea lucrusoarelor pentru ea ( am donat absolut tot ce aveam de la primii 2 :D, nemaivisand vreodata ca voi avea alt bebe ) , avand-o ajutor de nadejde pe Anastasia care ar cumpara magazine intregi de jucarii si hainute, la primele zile cu ea..cu ei 3 de fapt acasa...
Preconceptiile celor din jur ma facusera sa nu mai vad de fapt toata partea asta frumoasa si cumva mi-au deschis ochii... Ii urasc pentru asta :))
Comentarii