Investigatii in trimestrul 2

Dupa dublul test din saptamâna 12, a urmat, la aproape o luna un control de rutina, pentru a verifica starea bebelusului. Tot atunci, doamna doctor mi-a oferit o lista destul de lunga de analize pe care trebuia sa le fac. Acestea contineau analizele obisnuite de sânge si urina, dar si cele pentru depistarea virusului HIV, hepatita B si C. La acelasi consult, mi s-au recoltat secretii pentru analiza culturii de col, microplasme si Chlamydia.

Deoarece am depistat ca am o forma usoara de trombofilie, sarcina este urmarita si de un medic hematolog. Acesta mi-a recomandat în plus o serie de analize care vizeaza coagularea sângelui, precum si cele care urmaresc valorile de fier (sideremie, feritina, transferina). Am aflat, astfel, ca urmeaza sa se “reinstaleze” anemia si mi s-au prescris suplimente de fier.

A urmat în saptamâna 20 morfologia fetala, unde am aflat ca baietelul meu se dezvolta normal si e sanatos.

La 2 saptamâni dupa, durerile de burta pe care nu le puteam localiza si mai ales durerile insuportabile în zona rinichiului stâng nu ma lasau sa ma bucur de acest trimestru, atât de linistit pâna atunci. Cum injectia cu no-spa pe care mi-au administrat-o la urgenta nu si-a facut efectul, a urmat o serie de investigatii. Pentru ca doamna doctor a suspectat o infectie urinara sau chiar o colica renala, mi-a indicat un nou set de analize pentru urina, dar si o ecografie la un specialist. Dupa verificari, au fost excluse ambele variante, din fericire, iar durerile au trecut câteva zile mai târziu.

Aproape de sfârsitul trimestrului, am mers la un nou consult, unde aflam ca totul e bine. Mi s-a recomandat atunci sa fac testul de toleranta la glucoza. Nu au existat suspiciuni, dar am considerat ca este bine oricum sa-l fac. Recunosc, m-a îngrijorat (cam mult si degeaba) modul în care urma sa aiba loc aceasta investigatie, din cauza a ceea ce citeam pe net (credeam ca am renuntat la acest obicei prost, dar curiozitatea era mare). Ei bine, pentru mine totul a fost bine. Mi s-a recoltat sânge, dupa care mi s-a oferit un pahar mare de apa cu glucoza, pe care trebuia sa-l beau în aproximativ 10 minute. Gustul nu mi s-a parut deloc rau (poate si pentru ca as mânca dulce non-stop) si cred ca a ajutat si temperatura apei. La o ora si apoi la doua ore de la administrare, mi s-a recoltat din nou sânge. Singura problema pentru mine a fost durata de asteptare, întrucât intru într-o stare de panica atunci când sunt singura si printre (destui) oameni.

Totul a decurs minunat în acest trimestru si nu ma pot decât sa ma bucur ca bebele meu e sanatos si creste. Cu fiecare zi care trece, stiu ca sunt mai aproape de a-l cunoaste si simt cum ma cuprinde tot mai mult emotia întâlnirii.