Buna seara comoara mea!
Desi ne-am hotarat ca nu vom mai scrie in jurnalul de sarcina decat dupa ce tu iti vei face prezenta in aceasta lume, am renuntat la idee. Eram suparati si dezamagiti dupa ultima vizita deoarece lucrurile nu erau asa bune( am scris in blogul anterior) dar acum totul s-a rezolvat.
De ce am decis sa mai scriem si acest blog?? pentru ca eu si tati suntem fericiti... suntem fericiti ca ne-au fost ascultate rugaciunile, suntem fericiti ca astazi inimile noastre sunt linistite deoarece tu, minunea noastra din cer esti bine. Astazi doamna doctor ne-a confirmat ca toate problemele s-au remediat si bebe e sanatos. Asta e tot ce conteaza..
Si ce ca am trecut de termen? care e problema ca tu mai vrei sa stai cateva zile in casuta pe care ti-ai construit-o la mami in burtica si unde e atata liniste? Nu conteaza ca mi se preconizeaza o nastere destul de grea deoarece tu ai crescut destul de mult, nu conteaza prin ce metode o sa nasc si nu conteaza cat va tine travaliul si cat va mai tine rabdarea mea.. tot ce conteaza pentru noi e ca tu esti bine si le vom depasi pe toate restul impreuna, in familie...
Astazi avem 40 de saptamani si 3 zile dar doamna doctor ne-a spus ca o sa mai asteptam o saptamana poate , poate te gandesti sa vi pe lume. Daca nu, o sa vedem cu te ajutam sa pasesti in lumea aceasta enorma in care mami te asteapta si doreste sa isi imbratiseze minunea. Ni s-a spus ca probabil o sa trecem printr-o nastere destul de grea fiindca am depasit termenul si fiindca tu esti destul de mare acum dar nu ne pasa... Avem increderea si credinta ca toate vor fi bune!
Marturisesc ca pentru cateva clpie, dupa ce am parasit cabinetul doctoritei m-au napadit gandurile negative ca iar vin acasa fara bebe si nici macar cu speranta ca bebe va aparea in viitorul apropiat dar tati, asa apropiat de perfectiune cum tindem noi sa credem ca e ne-a tinut un discurs in care i-a amintit lui mami ca cel mai important e ca tu esti bine, restul sunt doar detalii. Asa ca am decis sa iau fiecare zi ramasa in asteptarea taca pe o binecuvantare. Zambesc cu gura pana la urechi, involuntar cand te simt miscand iar alteori ma napadesc lacrimile la gandul ca inca putin timp si nu te voi mai simti cum tresalti si cum esti conectat la toate emotiile si trairile mele. Dar, am speranta ca vremurile ce vor urma vor fi si mai frumoase ca aceste vremuri prezente.
Deci, am depasit 40 de saptamani, suntem tot 2 in 1 dar am ales sa nu ne pese! Bebe oricum va trebui sa iasa asa ca nu o sa lasam gandurile negative sa ne umbreasca aceste zile de poveste ramase! Sper sa reuseasca mami sa fie asa pana la capat avand in vedere starile schimbatoare ale gravidutelor!
Te iubim mandria noastra!
Comentarii