Se implinesc 3 lunite de cand sunt insarcinata ,azi mergem la domnul doctor pentru consultatie si sa vedem ce va fi primul nostru copilas.
Cu emotii puternice si cu inima cat un ghem mergem pe drum catre domnul doctor si discutand cu sotul in masina ,spuneam amandoi ca orice ar fi vrem si ne dorim sa fie sanatos bebelasul indiferent de sexul pe care il are .In familie la noi eu avand un frate si o sora mai mari ca si mine amandoi au cate un baietel ,la sotul meu in familie sunt 4 frati si toti au baieti ,sotul isi dorea foarte mult o fetita . Minunea care avea sa ne astepte de la Dumnezeu a fost sa aflam ca vom avea o fetita astfel noi urmand sa avem prima fetita din familie,la alfarea vestii sotul s-a emotionat foarte tare si se putea citi pe chipul lui cum era cel mai fericit om ,si eu si mai bucuroasa ca Dumnezeu ne va darui o fetita .
Noii inca nu anuntasem pe nimeni din familie si prieteni ca vom deveni parinti ,deorece burtica inca nu se vedea si nu putem sa trec peste trauma suferita cu pierderea primei sarcini. Fiecare alege cand va spune familiei si prietenilor in privinta unei sarcini ,noi hotarasem ca pana nu vom sti sigur ca bebe este bine ,am decis sa nu spunem ,nu ma judecati deoarece nu vroiam sa dau explicatii nimanui asa cum a trebuit sau am fost intrebata de ce am pierdut prima data sarcina .
Fericirea incepe sa se citeasca incet ,incet pe chipurile noastre de viitori parinti ,dupa ce credeam ca eu nu voi deveni vreodata mamica
Comentarii