Or fi hormonii de vina. Sau aplecarea catre sentimentalism. Sau poate gandurile mai dese la copii si inceputuri... Cert este ca totul mi se pare emotionant, ma straduiesc sa imi retin lacrimile la orice citat, film, replica emotionante.
Si, daca reusesti sa te izolezi de ceilalti, e chiar frumos sa iti poti trai nestavilit emotiile acum maximizate. Cand o sa imi mai pot hidrata oare ochii mai bine decat acum? :)
Comentarii