Iubirea mea,
Maine implinim 24 de saptamani, sa ne ajute Domnul sa ajungem cu bine la 40 :)
A pus mami si o poza cu noi doua, sa ne uitam peste ani ce bine aratam impreuna, asa rotunjoare.
Ma bucur ca tu esti cumintica, iubire, desi mami te cam oboseste, ba cu emotii, ba cu eforturi, nu prea a avut liniste de cand a plecat tati, tocmai de aceea abia asteapta sa se intoarca acasa, sa aibe grija de noi trei.
Ieri am avut examenul auto, dar mami a fost prea emotionata si a facut greseli, iar nenea politistul, cel mai dur dintre toti, a taxat si cea mai mica greseala.
Asa a fost norocul nostru la primul examen, sa fim repartizati exact sefului examinatorilor, sef care iese foarte rar pe traseu, dar tocmai ieri s-a gasit sa iasa si, culmea, sa picam la el.
Cum ii spuneam si lui tati, poate e mai bine asa, stie Doamne Doamne de ce aranjeaza lucrurile intr-un anumit fel, uneori de neinteles pentru noi, caile Lui ne sunt ascunse, dar nu o data s-a dovedit ca intr-un final a fost mai bine asa si nu cum am fi vrut noi.
Daca luam orasul din prima, cu siguranta ni s-ar fi urcat la cap si poate nu ar fi fost bine.
In sfarsit ..... a fost inca o experienta de viata.
Imi pare rau doar ca a trebuit sa fii si tu alaturi de mami, sa iei parte la toate emotiile si starile prin care a trecut ea.
In noaptea dinaintea examenului nu am dormit mai deloc si am realizat la un moment dat ca ABSOLUT NIMIC nu este mai important acum decat tu, pui mic, sanatatea si integritatea ta.
Cam tarziu si-a dat mami seama, s-a lasat dusa de valul emotiilor, la fel si la examen, desi tu erai acolo cu mine, chiar foarte activa cat timp am fost martora pentru alti doi examinati, desi te agitai de zor si te tot rasuceai, mi-am promis ca o sa stau calma de dragul tau, dar nu am reusit.....
Tati mi-a tot spus, chiar si-n ultimul mesaj, sa nu ma stresez prea tare, ca oricum il voi lua, mai putin conteaza daca acum sau la anul, dar il voi lua (intelept ca intotdeauna, tati nostru).
Initial am vrut sa renunt temporar, sa aman totul dupa ce vei veni tu pe lume, dar pe urma am zis ca o sa mai incerc o data, cu conditia sa ne programeze la oras cel tarziu pana la jumatatea lui decembrie. Daca nu suntem admise nici atunci, voi amana, pentru ca nu vreau sa te expun vreunui risc, tu cresti, mami devine din ce in ce mai greoaie, nu doar in miscari, dar si in gandire si reflexe, lucru rau pentru un incepator intr-ale soferiei.
Deocamdata stam acasa cumintele, impreuna cu Mihai (bietul pui, si pe el l-am cam stresat cu examenul asta), ne bucuram de linistea caminului nostru si ne refacem fortele.
Afara deja a venit frigul, nu prea se mai poate sta, asa ca trebuie sa fim cuminti si sa stam mai mult in casa, la caldurica, macar pana vine tati acasa, pe urma poate iesim mai des la plimbare, la cumparaturi....
Deci maine implinim 24 de saptamani :)
Foarte mult nu mai este si in sfarsit mami si tati te vor putea tine in brate, iubire mica.
In fiecare zi ma minunez si ma bucur de tine, ma bucur ca am luat decizia de a avea inca un copilas, toate viata as fi regretat daca as fi decis altfel.
Si tati te-a dorit mult dar, stiind ca tot greul va cadea pe mine (cu sarcina, dar si mai tarziu, datorita meseriei pe care o are si care-l tine departe de casa o vreme), m-a lasat sa iau decizia finala.
Sunt fericita ca am spus DA si-i multumesc Domnului in fiecare zi ca m-a luminat si m-a indreptat in directia aceasta.
Maicuta Domnului sa te aiba in paza (si pe tine si pe Mihai), sa aiba grija de noi, sa ajungem cu bine la capat.
Numele tau tot din dragoste si recunostinta fata de EA l-am ales, nu as fi conceput sa avem o fetita si sa nu o cheme Maria.
Al doilea nume, Flavia, a fost alegerea lui tati, pentru mine oricum este mai putin important, eu Maria iti voi spune mereu.
Puiul meu scump, asa cum il alint si pe fratiorul tau, o sa aibe mami doi puisori scumpi tare :)
Sa fii cuminte, iubire.
Pupa mami fetita ei draga :-*
Comentarii