Incarcat in Saptamana 17 - #aminocenteza
1.073 vizualizariPe 16 decembrie , la 17 saptamani am facut aminocenteza. Ca de obicei totul era bine, in schimb am aflat sexul, esti fetita. Desi imi doream sa fi baiat m-am resmnat cu gandul ca voi avea o bebelina. Tot in aceeasi zi tati s-a hotarat sa spunem de existenta ta sperand ca totul va fi bine. Dupa ce am anuntat intreaga familie am reactii, insa nimic. Zici ca nici nu au inteles ce le-am spus sau ca nu au auzit nimic. Pe de o parte m-am bucurat ca macar nu au avut reactii urate. Insa dupa ce au anaizat ei foarte bine situatia au inceput sa imi spuna in lipsa tatalui tau ca : ce acumca esti gravida vrei sa te tinem in puf, sa scapi de treaba ? sta linistita drag aca nu se va schimba nimic…….. Si vorbele urate au continuat. Desi vorbeam cu tatal tau si ii explicam ce mi se intampla nu mi-a dat niciodata crezare caci toate relele le faceau pe ascuns iar de fata cu el totul era perfect. Pe de o parte il intelegeam insa ceea ce nu intelegeam este neincrederea lui in mine. Emotiile sarcinii nu m ajutau deloc iar depresia incepuse sa se strecoare. Vorbeam cu tine bebelina caci nu aveam cu cine.Plecam sa lucrez cat mai mult numai sa nu stau acasa si sa nu mai aud rautati ca stiam caci iti fac rau si tie.Sapatamana de saptamana bebelina cresteai iar miscarile incepeau sa iti fie mai puternice. Acel sentiment ma facea sa plutesc si sa ma consider invincibila. Stiam ca trebuie sa fac orice ca tu sa fii bine.
Comentarii