Povestea noastra a inceput intr-o frumoasa zi de primavara, in care aproape ca nu mai speram la o minune imediata, de 3 luni ne straduiam sa concepem si noi un sufletel care se pare ca se lasa asteptat. Apoi a venit aprilie, o luna cu mult soare pe strada noastra, am intrat in concediu si am plecat impreuna cu fetita noastra de 4 ani la bunici in Italia. Acolo, la Fontana di Trevi, un loc minunat unde toata lumea arunca o moneda si isi pune o dorinta, cred ca dorinta noastra a prins viata. Spre surprinderea tuturor, fetita noastra care nu stia ca dorintele se pun in gand a soptit cu voce tare, neindemnata de nimeni "imi doresc sa imi trimita Doamne Doamne un fratior!". Au trecut 2 saptamani minunate dupa care ne-am reintors la viata cotidiana, fiecare la jobul lui, fetita la gradi. Apoi a sosit ziua in care trebuia sa imi vina CM, si totusi facand abstractie de crampele abdominale, acesta intarzia sa apara. A doua zi, am mers neincrezatoare catre mall, sa ducem fata intr-un loc de joaca, insa gandurile mele zburau in alta parte, astfel incat nu am mai rezistat, am gasit o farmacie, am cumparat un test de sarcina si fara sa mai asteptam sa ajungem acasa am intrat in toaleta mall-ului si l-am facut. Tremuram toata de parca as fi facut pentru prima data acest test, si spre surprinderea mea, in foarte scurt timp s-au colorat 2 liniute rosii, am zis ca am vedeni, ca vad dublu, dar de fapt acesta era inceputul nostru greieras, momentul in care am realizat ca existi acolo undeva si ca visele noatre incep sa prinda contur.
Comentarii