De cand eram mica ma gandeam ca voi vrea sa am copii si evident ca aveam afinitate pentru un anumit gen.
Iata ca momentul acesta sosise, trebuia sa fac morfologia de prim trimestru (12 sapt) si citisem ca bebelusul isi alege sexul in jurul celei de-a 10a saptamani, asa ca stiam ca va eista o sansa infima sa aflu ce va fi, insa vazand multe cazuri in care li se spusese ca va fi X si la nastere era Y, am zis ca as prefera sa nu. stiu decat sa imi fac planuri si sa mi se rastoarne peste cateva saptamani.
Stabilisem cu sotul ca vom afla sexul impreuna, insa deoarece nu a putut fi prezent la morfologie, am zis ca nici eu nu voi afla. Doamna doctor, foarte draguta m-a intrebat inainte daca vreau sa stiu. Am intrebat-o uimita daca chiar se vede (fiind destul de micuta sarcina) si daca e sigura ca nu se va mai schimba ceva. Ea a zambit si a zis ca sunt slabe sanse sa se schimbe ceva si ca imi poate spune. I-am zis ca prefer sa imi scrie pe o foaie si sa aflu impreuna cu taticul. Si asa a fost, am primit un plic sigilat mai ceva ca un secret de stat. Am stat cuminte cateva ore, cu el inchis, fara sa fiu tentata sa ma uit. Stiam ca ceea ce scria acolo nu avea sa schimbe cu nimic faptul ca imi iubesc copilul, ba chiar aveam in plan sa facem o petrecere cu prietenii pentru a dezvalui sexul, dar vine acasa taticul ca un taifun: unde e plicul, l-ai deschis, ce este? Era atat de curios incat nu am reusit sa il conving sa asteptam ... si atunci l-am deschis.
Era amuzant ca el presimtea ca va fi fetita, desi isi dorea baietel, la mine era fix pe dos: imi doream fetita, insa simteam ca este baietel.
Si a fost, ne-a multumit pe amandoi...
Comentarii