Dupa cum spuneam ieri, de Revelion am fost la niste prieteni la un botez al fetitei lor, o fetita grasuna si somnoroasa. Am papat bine, dar m-am simtit ca la o nunta. In ideea in care eu nu prea ma distrez la nunti. Fiind noaptea Anului Nou, organizatorii nu s-au grabit deloc astfel ca era ora 3 si tortul inca nu-i .
Sotul, si mai plictisit decat mine, imi tot zicea sa mergem acasa, dar eu nu si nu ca vreau tort. Si oamenii aia atata se tot lalaiau ca oamenii au si inceput sa plece. Intr-un final si-au dat seama ca ar cam trebui sa aduca tortul, ceea ce s-a si intamplat, dar apoi au inceput sa faca poze cu nemiluita. Au trezit fetita sa faca poze cu tortul si uite asa s-au gandit toti invitatii sa faca si ei macar o poza. Si tortul meu?
Sotul ca sa mergem ca mai dureaza 1 ora pana taie tortul ala si pentru ca eram asa de obosita si ma si dureau picioarele am zis ca intradevar e mai bine sa mergem acasa. Cand ne pregateam am observat ca se dau la plecare cate o caserola cu prajiturele. Si noua mea misiune a fost sa nu cumva sa uit sa iau caserola MEA.
Parintii fetitei, deci prietenii nostri erau cei care trebuiau sa ne dea prajiturele in timp ce ne imbratisam si pupam de la revedere, dar astia erau asa de ametiti ca nu stiau pe ce lume ce afla. Evident ca era sa plecam fara prajituri pentru ca nici unul nu ne dadea, dar noroc ca sotul n-a gasit taxi si pana la urma si-au adus aminte si de prajituri. Am tinut caserola aia aurie strans in brate in taxi si cand am ajuns acasa m-am uitat repede ce prajituri sunt, dar nu am avut pofta de niciuna. Sotul a zis ca de dimineata primul lucru ma voi duce la frigider sa gust prajiturile, insa n-a fost deloc asa. Am mancat micul dejun si apoi am luat la rost si prajiturile, ca desert in sine. Am gustat fiecare tip de prajitura si am impartit si cu sotul. Apoi ne-am relaxat toata ziua
Comentarii