Mergeam saptamanal la medic pentru masurarea colului. Da. Sa nu ma credeti nebuna. Nu vroiam sa risc nimic. Cand am avut riscul de avort, nimic nu mi a dat de banuit. Contractiile, erau nedureroase, intr adevar, burtica se intarea, dar m am gandit ca e normal. De aceea, acum preferam sa previn , decat sa mai ajung la spital. Ziua cand mergeam la medic, era singura zi din saptamana cand ieseam din casa. Dupa ce imi masura colul, medicul imi facea schimbari in planul de tratament, imi scadea sau marea dozele. Am avut noroc de un medic exceptional, care m a incurajat toata sarcina si care a fost alaturi de mine si de bebe. Desi tanara, doctorita, a facut poate mai mult decat un medic cu mai multa experienta, iar optimismul ei a contat enorm. Ecografiile morfologice de trimestrul II si III, au iesit bine, iar imaginile cu bebelusul in vizualizare 3D/4D, ma faceau sa uit toate problemele adiacente sarcinii si parca nu ma saturam niciodata sa le privesc. Ma intrebam, daca chiar asa arata in realitate bebelusul, deoarece un ecograf performant chiar reda niste imagini uluitoare. Bebe, se ascundea de cele mai multe ori insa, statea cu manutele pe fata si rar , reuseam sa vedem o fetisoara neacoperita.
Comentarii