De vreo 2 luni ne-am mutat la casa. Cum prieteni nu mai am am zis sa impartasesc cu voi cateva ganduri.
Nu o ducem greu, nu murim de foame dar tot ma gandesc cum se descurcau parintii sau bunicii nostri fara apa curenta, fara gaz sau masina de spalat. Traiesc pe pielea mea toate astea si cateodata o iau razna. Nu e chiar greu dar nici usor nu este. De exemplu acum ploua afara, eu nu am apa iar fantana e la o casa distanta. Pana acum nu am putut pleca din cauza lui David. Cat doarme el fac treburile pe afara.
Masina de spalat nu am asa ca spal la mana. Am invatat ca hainele se spala mai usor daca le lasi de seara la inmuiat si le pui si putina sare mare sa scoata petele.
Norocul nostru de o doamna super buna care ne-a ajutat cu bani si ne-am luat aragaz si frigider si astfel am reusit sa punem gazul. E foarte greu cu butelie. Oare cum se descurcau parintii nostri sa spele la mana, sa schimbe toata ziua butelia?
Cateodata sunt asa de obosita de imi vine sa pun capul pe perna si sa dorm si eu cu David dar nu e timp. Poate unii acum spun ca ce, am timp de calculator. Este singurul meu prieten. Doar asa mai stiu si eu ce se intampla in lume. Jumatate de ora pe zi am dreptul la asa ceva. Sper...
Si cum asta nu e de ajuns mai vine seara un barbat care ma intreaba: "Ce ai facut azi ca nu se vede nimic in urma ta?" De cand ne-am mutat a adus si el 2 galeti cu apa si atunci ca mi-a fost mie rau. dar tot timpul e obosit ca el are serviciu. Tare as vrea sa il las vreo 2 zile singur cu copii dar mi-e mila de copii ca raman flamanzi si insetati. Poate credeti ca glumesc dar daca ei nu cer nici nu le da asa mai bine stau eu cu ei.
Gata, a mai stat ploaia asa ca ma duc sa aduc apa. Va pup prieteni virtuali.
Iar barbatul care te intreab... mai mult