ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Avem 12 zile de cand nu mai suntem in formula de 2 in 1. Minunea s-a intamplat pe data de 13 martie, intr-o zi de vineri, ora 17:50.
Dupa o noapte de nesomn am plecat spre spital, singura. Am ajuns inainte de ora 8 asa ca doamna doctor nu era venita. Dupa ce a ajuns si ea a lasat vorba sa ma interneze, sa imi faca analize si cele necesare pentru cezariana. Sa intelegi ceva: am ales cezariana din cauza celor intamplate cu fratele tau la nastere. Am vrut sa fiu sigura ca va fi totul bine.
Dupa ce mi s-au facut toate analizele am ramas la sala de nasteri, singura in camera si m-am plictisit pana pe la pranz cand a venit o prietena care lucreaza in spital.
Am asteptat pana pe la ora 17 pentru ca aveau niste ustensile puse la sterilizat. Cand a venit momentul eram asa emotionata ca imi venea sa plang.
Operatia a decurs usor iar cand l-am auzit pe bebe plangand m-au napadit lacrimile. Nu m-am putut stapani si mi s-a ridicat putin tensiunea iar asistenta incerca sa ma linisteasca sa nu patesc altceva.
Mi-am revenit repede iar a doua zi, pe la ora 13 l-au adus pe bebe la mine si a stat langa mine pana am plecat acasa.
Am uitat sa iti spun ca am stat in spital doar 3 zile. Luni am plecat acasa cu ajutorul doctoritei ginecolog caci altfel mai stateam o zi. Nu aveam 72 ore in capat si nu prea vroia doctorul neonatolog sa ne dea voie sa plecam.
A fost o experienta de neuitat si o bucurie imensa. De acum povestim viata impreuna dar dupa ce ne mai linistim caci ziua avem colici iar noaptea incercam sa ne odihnim.
Comentarii