Ca orice cuplu tanar, ne doream foarte mult un copilas..de fapt nu unul, ci trei. Acesta a fost visul meu dintotdeauna, sa am 2 fetite si un baietel. Suntem de 10 ani impreuna, casatoriti de 5 ani si imediat dupa nunta ne-am pus pe treaba. Dar cum planurile de acasa, nu se potrivesc cu cele din targ, se pare ca trecea timpul si bebe al nostru nu isi mai facea aparitia.
Lucrand in domeniul farma, vedeam mereu cupluri care nu reuseau sa conceapa un copil si se chinuiau cu diverse tratamente. Dupa aproape 5 ani de incercari, controale la medici, analize, tratamente naturiste, de durata, ne-am decis sa apelam la fertilizarea in vitro, nevrand sa treaca anii pe langa noi (totusi aveam 22 de ani cand ne-am casatorit si voiam sa fim parinti tineri..iar la 27 acest lucru inca nu se intamplase).
A durat putin pana am gasit medicul cel mai potivit pentru noi, pentru ca nu intotdeauna rezonezi cu cel mai recomandat medic din oras, la care am si renuntat dupa doua consultatii. Asa ca, in toamna lui 2020, am dat peste cea mai faina doctorita de la o clinica de fertilizare din Iasi, care ne-a incurajat de la inceput si ne-a fost alaturi la fiecare pas. Initial voiam sa incercam una-doua inseminari, dar ghinionul nostru a fost sa luam Covid chiar inainte de procedura (probabil ca nu acela era momentul nostru) si totul s-a amanat cu cateva luni.
Abia in primavara lui 2021 am demarat pocedurile pentru fertilizare, pentru ca am avut noroc si am prins dosar cu decontare de la casa de asigurari si totul a fost mai usor. Desi tratamentul, mai ales cel injectabil, nu a fost usor, la care se adauga si multitudinea de analize pe care le aveam de facut eu, simteam ca totul va fi bine si ca rezultatul va fi cel asteptat.
In martie 2021 am avut procedura de extractie a ovocitelor, cu usoare complicatii, dar nimic nu a mai contat cand, in ziua a5a de la extractie ne-a contactat doamna embriolog si ne-a anuntat ca avem 7 embrioni de calitate. Am decis sa transferam un singur embrion, avand in vedere istoricul de ovare polichistice, dar acest lucru s-a intamplat abia in iulie 2021.
Nu vom uita niciodata cand am aflat rezultatul beta-HCG-ului chiar cand eram cu parintii in concediu si cata emotie am simtit in acel moment, emotie amestecata cu o usoara panica pana aveam sa vedem ca totul urma sa fie bine si ca Dumnezeu ne iubeste. Astazi avem deja 31 de saptamani, dar povestim pe parcurs despre emotiile simtite in fiecare perioada a sarcinii.
Comentarii