Copilas, azi ai oficial 10 saptamani, iar eu mai am 10 zile si trebuie sa revin la munca dupa lungul concediu de odihna in care, tocmai bine, ti-ai facut si tu aparitia. Spun tocmai bine pentru ca am putut sta acasa in perioada cea mai dificila a sarcinii (care s-a mai nimerit si pe caldurile groaznice ale acestei veri) si poate de asta m-am simtit si asa bine. Pe o scara a starii de rau de la 1 la 10 maxim am ajuns la 4. Pana ieri... Cand parca mi-ai citit gandurile in care imi faceam griji pentru tine fiindca ma simteam prea bine... Si te-ai gandit sa-mi dai un semn ca sa stai linistit. Asa sa face ca am ajuns la 10 pe scara de care vorbeam mai inainte. A fost groaznic, parea ca nu se mai termina ziua aia!Dar macar stiu ca esti bine! In alta ordine de idei, mi-e putin teama de cum o sa ma descurc cu munca dupa atata timp, nu atat cu munca, cat cu naveta. Sper sa fie bine, mai ales ca ne apropiem cu pasi repezi de trimestrul II, asa-numitul „trimestru de miere al sarcinii”. Sper sa fie intr-adevar de miere si sa scapam de greturi, ameteli, voma si unele toane cu mancarea (mai ales ca nu stiu ce o sa putem sa ne luam la pachet ca sa ne priasca la amandoi)
Deci cifra de ordine azi e 10! Care sper sa fie si prima ta nota!
Comentarii