ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Marea Intalnire s-a produs! Momentul ala magic si bulversant, sfarsitul asteptarii si inceputul atator alte provocari si temeri. Miercuri 4 decembrie, doamna doctor suna sa ne programeze Intalnirea. Joi dimineata, 5 decembrie 2013, la ora 10 intram in sala de operatii cu inima cat un purice si aproape paralizata de frica. Dupa pregatirile necesare si anestezie, eram acolo, intinsa pe masa, si priveam in sus, asteptand si intrebandu-ma cum o sa fie. Smechereste, descopar ca reflectoarele de deasupra mea imi ofereau imaginea in oglinda a doctorilor care deja incepusera sa taie, sa sape in corpul meu pt a te aduce la lumina. Atmosfera in sala de operatii era animata de glume si conversatii lejere, rugamintile mele fata de doctori sa opereze si o liposuctie daca tot au taiat si-au dat de grasime, verificarile periodice ale anestezistului daca sunt ok. La 10,21 s-a produs! N-am simtit nimic, dar am vazut cand te-au scos, ti-au desfacut cordonul din jurul gatului apoi te-au luat la sters si infasat. S-a petrecut atat de repede ca nu mi-a venit sa cred. Te urmaream cu privirea prin sala si nu-mi puteam crede ochilor ca nu mai esti in burtica mea. Ca de acum esti o persoana individuala, neprotejata de corpul meu. Bulversata intorc privirea inapoi la imaginea reflectata a doctorilor si vad cum extrag o mare bila mov, probabil placenta cu alte resturi. Parca priveam la tv un documentar despre operatiile medicale, nicidecum nu puteam spune ca eu sunt protagonista. Si-mi intorc privirea inapoi la tine., micuta mea. Ai inceput sa plangi si as fi vrut sa imi pot misca mainile sa te iau in brate, sa ma dau jos de pe masa sa vin sa te alin. Doamna care te-a infasat deja, te ia in brate si mi te aduce langa masa de operatii. Asa reusesc sa te vad, sa te simt, sa-ti dau primul pupic, sa-ti simt mirosul si caldura obrajorilor tai mici si frumosi. Chiar daca a durat doar 5 secunde, chiar daca nu am retinut nici un chip si nici un nume, momentul asta prim al Marii Intalniri e atat de bine intiparit in mintea mea, tatuat pe creier sa nu il pot uita vreodata.
Apoi te scot repede din sala. Intre timp doctorii deja ma coseau la loc. Nu dormisem decat vre-o ora in noaptea din-nainte, asa ca inchid ochii putin. Asteptarea a fost atat de epuizanta incat am adormit pt vreo 10 minute. Il asigur inainte pe doctorul anestezist ca adorm de oboseala sa nu se sperie sa creada altceva. :) Si adorm cu imaginea ta in minte, cu mirosul tau de bebelus, cu caldura obrajorilor tai. Doamne, cat te mult te iubesc, papusica mea!!!
Comentarii