10 iunie, o seara de luni. M-am simtit destul de rau, iubirea mea. Doamna doctor spune ca e un lucru bun insa, ca e semn de activitate hormonala intensa, si ca sarcina e bine implantata. Pe la ora 10, ducandu-ma la baie, am observat ca sangerez... am inteles ca se mai intampla dar... Tu ai deja 14 saptamani in burtica. Oare ai patit ceva? Nu e abundent, nu am dureri, doar frica! O mare frica sa nu te pierd! O mare frica sa nu iti fie tie rau!
11 iunie. M-am trezit de dimineata si am observat ca peste noapte am tot sangerat. Nu abundent, dar nu e semn bun. Fug la doctorul de familie, doar e o urgenta. Cuvintele "suspiciune de avort" si "trimitere la Urgente" imi rasuna in minte si ma panichez. Nu vreau sa patesti ceva! Esti tot ce am mai scump si mai frumos, acum! De-aici mergem fuguta la Sp Cantacuzino. Stam si asteptam, si ne speriem mai tare privind in jur la conditiile din spitalul public romanesc. Tati nu spune nimic, o fi si el la fel de speriat ca mine? In sfarsit o domnisoara doctor ne primeste, si dupa un consult si o mica eco, da verdictul : placenta inserata prea jos, recomanda tratament cu utrogestan. Iar panica... Oare e grav? Ce inseamna? Oare esti bine?
12 iunie. Mergem la doamna ginecolog, ea sigur o sa ne spuna mai multe. Are o putere miraculoasa de a ne linistii si pozitiva. Si exact asta si face. Ne explica cum ca placenta este asezata jos si acopera colul uterin. Dupa tratamentul cu Utrogestan ar trebui sa se ridice si sa nu mai cauzeze. Sangerarea s-a oprit repede, dupa inca vreo doua zile. Ne-a recomandat muuulte analize, necesare insa ca sa vedem in ce stare esti ingeras. Din pacate, nu am putut vedea inca daca esti fetita sau baietel. Nu ai vrut sa ne arati nici azi :) Nu-i nimic, doar sa fii bine, micutul meu. Ingeras scump si nevinovat. Stiu ca e vina mea, ca ma supar mereu, ca iti fac rau cu toate grijile si gandirea mea negativa... Nu vreau asta! Sunt exemplul viu ca in sarcina trebuie sa te gandesti doar la lucruri bune, altfel.... Iarta-ma, minunea mea! Mami te iubeste!!!
Comentarii