...și începem seria ecografiilor, al acestor întâlniri cu bebelușul nostru care ne umplea inima de fericire atât mie cât și soțului meu. De câte ori ieșeam din cabinetul medical cu pozele în mână ne uitam fără a ne putea sătura la ele și mergeam zâmbind spre casă și parcă pluteam pe nori. Prima ecografie în care am reușit sa distigem ceva concret a fost la aproape 7 săptămâni, când bebe avea 7 mm (!!!!) și forma unui bob de fasole care se hrănește dintr-un bob de mazăre (placenta) așa cum ne explica plastic medicul. Însă ce mi-a rămas în suflet a fost ecografia efectuată în săptămâna 11, când minunea noastră la numai 3,5 cm arăta ca un omuleț în miniatură care dădea rapid din mânuțe precum aripile unui fluturaș sau ale unei păsări colibri. Tot atunci am auzit și cum îi batea inimioara. Nu cred ca există bucurie mai mare pentru cineva decât aceasta și până nu experimentezi personal senzațiile nu ai cum să realizezi câtă împlinire îți poate aduce omulețul ce crește în interiorul tău. Nu trece nicio zi în care să nu îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a trimis un îngeraș. Ne bucurăm și că am întâlnit un medic empatic și profesionist, care are grijă excesivă pentru mamă și pentru copil, că s-a sfârșit nebunia cu pandemia de Covid și tati poate intra cu noi în cabinet pentru a asista la ecografii și se bucură și el de aproape aceleași senzații ca ale mele.
Comentarii