ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Astazi m am trezit asa tulburata, am trecut prin o succesiune de momente urate visate, din care mi a ramas doar senzatia de teama si necunoscut. Incerc sa nu acord importanta viselor, pentru ca sunt doar temerile noastre din viata constienta proiectate in timpul somnului. Dar am simtit clar, si inca mai simt, exact cum ma pierdeam pe mine insumi intr o lume paralela.
La momentul trezirii aveam respiratia greoaie si privirea ratacita. Imi cautam in incapere, un punct de sprijin de care sa ma agat, ca sa ies din carapacea visurilor. Dar despre cele visate nu mi mai amintesc, decat ca era vorba de copil si fiorul ce a ramas de dupa.
Vreau sa ajung maine la biserica, cu prilejul sarbatorii religioase Buna Vestire, sa ma impartasesc eu si copilasul meu nenascut. Stiu ca dupa impartasire se linisteste si copilul si mama. Unii preoti recomanda sa se faca impartasirea regulat pe parcursul sarcinii, pentru ca acel copil sa auda si sa inteleaga aceasta Taina, chiar inainte de a se naste. E un obicei bun, tin minte ca soacra mea spunea ca un copil dus des la biserica, poate fi educat cu mai multa usurinta decat unul care nu prea a calcat pe acolo. Nu stiu daca are dreptate, dar poate deveni o practica pentru a ne simti sufletul mai putin incarcat de treburile cotidiene.
Comentarii