-
Puiuțul meu, suntem aproape de săptămâna 33 și cu fiecare ecograf îmi arăti ca tu încă din burtica vrei sa îți impui punctul de vedere și nu te lași influențat de nimeni și de nimic. Pe data de 31.03 am avut un ecograf, și surpriza, bebe al meu nu s-a întors (aveam 31 de săptămâni atunci). Doctora m a panicat umpic, deoarece a început sa îmi spună pe un ton grav ca bebe nu e întors, ma tot întreba dacă eu îl simt ca mișcă, și mi-a spus ceva ce atunci chiar m-a șocat... Cum ca bebe ar avea caputul umpic de tot turtit în partea în care sta sprijinit cu el. Eram atât de cu moralul la pământ încât mi au dat lacrimile. Următorul ecograf îl am programat pe 18.04, căci doctora vrea sa vadă dacă bebe e întors. Înainte, nu dădeam asa mare importanta mișcărilor lui, nu stăteam sa le contorizez. De atunci însă, zi de zi încerc sa prind fiecare mișcare, chiar dacă eu muncesc jumătate din zi, de dimineața până seara eu sunt într o continua mișcare. Mai am doua săptămâni de munca, apoi începe stresul cel Mare pentru pregătirile pentru venirea pe lume a sufletelului meu. Nu are nimeni idee cât de mult am evitat eu ideea de cezariana, și de anestezie, de operație... Dar acum o iau în calcul. Chiar vreau sa încep sa ma obișnuiesc cu ideea aceasta. Pana la vârsta de 21 de ani nu am avut parte de nicio anestezie și de nicio operație. De nicio cusătura. Nici măcar apendicita. Și tocmai de asta ma îngrozește ideea de cezariana. Dar las totul în mâinile lui Dumnezeu. El alege, el decide, el știe exact ce e mai bine pentru mine, și pentru bebe. Pentru bebe eu as fi dispusa de oricâte tăieturi și cusături și as indura orice, ca să fie el bine. Tocmai, dacă pana la capăt el nu se întoarce și va fi nevoie de operație, merg cu inima deschisa. Bebe al meu mișcă, îl simt zi de zi cum mișcă în burtica, reacționează la muzica, ceea ce ma bucura. Vedem ce va fi!
Comentarii