ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Buna, puiul meu drag! E momentul sa mai stam putin de vorba, sa mai depanam amintiri din ziua in care ai adus fericirea in sanul familiei tale si sa povestim despre ce am mai facut astazi. Cred ca nu mai are rost sa spun cat de mult astept sa te tin in brate, sa te pun la piept, sa nu ma satur sa te privesc...
Astazi am vorbit cu o prietena apropiata care-mi spunea ca dupa cezariana nu se declanseaza acel hormon al fericirii si ca de multe ori se instaleaza depresia. Mi-e greu sa cred ca dupa o implinire sufleteasca atat de mare pe care ne-ai provocat-o din clipa in care am aflat de prezenta ta in burtica, dupa fericirea care ne-a invadat sufletele mie si tatalui tau la aflarea vestii, o sa se schimbe ceva, o sa apara tristetea sau mai rau. Dar vezi tu uneori se pot intampla si astfel de situatii, asa ca e bine sa le cunoastem dinainte si sa le intelegem la momentul potrivit.
Astazi a fost o alta zi frumoasa care ne-a scos din casa. Se vede totusi ca se apropie momentul nasterii. Mami nu a mai reusit sa mearga pe jos decat 1 ora si un sfert. Cu greu am ajuns acasa, burtica se intarea, picioarele ma dureau, despre viteza....nici nu mai are rost sa adaug ceva, abia ne miscam :D. Mai nou au inceput parca sa mi se umfle mainile si picioarele. Deja verigheta ma strange usor, la fel si incaltamintea, desi incerc sa mananc mai putin sarat. Dar mai avem putin, foarte putin...aproximativ o saptamana, asa ca trebuie sa rezistam cu stoicism si sa ne continuam plimbarile zilnice, chiar daca pe distante mai mici.
Tu esti in continuare vioi, ceea ce ma bucura si, sa recunosc, ma linisteste. Cat despre operatie, inca nu am nicio teama. Stiu ca rezultatul ei ma intereseaza in mod deosebit.
Puiul mamei, o sa mai vorbim si maine...si in fiecare zi pana in momentul in care mama o sa te tina in brate, cantandu-ti si leganandu-te.
Mami si tati te iubesc mult, ingeras!
Comentarii