ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Ne apropiam cu pasi repezi de marea intalnire,mai aveam cateva zile,iar eu inca nu realizam...parca nu eu urma sa nasc.Nasa,mama,sotul,colegele,surorile erau pline de emotii dar mie tot nu imi venea sa cred ca ,in sfarsit,imi voi tine in brate copilul,rodul unei mari iubiri...oare cu cine va semana,cate kilograme are si ce lungime?...doar la asta ma gandeam si sa fie SANATOS.Un copil e chiar un miracol..stie el singur sa se formeze din doua grauncioare mici,sa creasca,sa se nasca si apoi sa-ti umple sufletul de bucurie.Bebele meu era,in seara dinaintea nasterii,extrem de agitat,se misca in locuri in care nu-l mai simtisem pana atunci,chiar credeam ca voi naste in acea noapte daca nu se linistea pe la 3 dimineata.Ce poate fi mai frumos, decat un copil pe care ti-l doresti din tot sufletul,pe care sa-l cresti alaturi de singurul barbat din viata ta, care iti provoaca "fluturi in stomac",chiar si dupa 10 ani??
Comentarii